Viciul imita virtutea, iar neghina se sileste sa fie socotita grau; prin forma ei, se aseamana cu graul, dar este dovedita prin gust de cunoscatori. Si diavolul se preface in inger luminos, nu insa ca sa se reintoarca acolo unde era, ci ca sa imbrace cu intunericul orbirii si cu o stare ciumata de necredinta pe cei care duc o viata la fel cu ingerii.
Multi lupi umbla de colo colo in haine de oi, au imbracaminte de oi, dar nu si unghiile si dintii. Sunt imbracati intr-o piele blanda, inseland prin infatisarea lor pe cei simpli, dar varsa din dintii lor veninul cel ucigator al necredintei.
Avem deci nevoie de har dumnezeiesc, de minte treaza si de ochi veghetori ca sa nu mancam neghina ca grau si sa ne vatamam din nestiinta, nici sa fim sfasiati luand lupul drept oaie si nici sa socotim inger binefacator pe diavolul pierzator si sa fim inghititi de el.
Sfantul Chiril al Ierusalimului - Cateheze |
|
CRISTIAN BADILITA - UNEALTA SATANEI
CRISTIAN BADILITA, TANARUL CU IFOSE DE MARE FILOSOF SI INTELECTUAL S-A GANDIT SA NE IMPARTASEASCA DIN PROFUNZIMEA GANDIRII SALE CATEVA CUVINTE DE FOLOS DESPRE RAPOSATUL PATRIARH CARE A AVUT MARELE MERIT DE A TINE UNIT SFANTUL SINOD SI CARE A FOST UN IUBITOR AL MONAHISMULUI EL INSUSI UN MONAH SARGUINCIOS. IATA CE SCRIE EL IN ZIARUL ZIUA, SUB TITLUL "OMAGIU UNUI PATRIARH COMUNIST".
De mortuis nil nisi bene. Dumnezeu sa-l ierte si sa-l odihneasca pe robul lui Dumnezeu Teoctist Arapasu. Nu m-as fi apucat sa scriu acest text daca nu m-as fi simtit agresat de valul mediatic starnit de moartea ultimului patriarh comunist al BOR. Nici Sinodul, nici clerul, nici credinciosii ortodocsi nu au de ce sa fie blamati. Unele stridente tamaioase ale acestora din urma au diferite explicatii: respectul pavlovian acordat functiei, mancarea din acelasi blid crestino-bolsevic decenii indelungate, recunostinta pentru diverse ridicari in grad bisericesc sau pur si simplu zelul lingusirii, atat de natural pravoslavnicei fapturi romanesti.
Nimeni nu le poate reprosa acestora atasamentul, chiar daca nu-l agreem. Dar nu ei au regizat intoxicarea mediatica. De ce i s-a acordat atata importanta, pompandu-se adrenalina artificiala, acestui eveniment care, intr-o tara cu bun simt, n-ar fi trebuit sa fie un eveniment: iata misterul care ne intriga? Sfarsitul domniei unui Patriarh de calibrul lui Teoctist (ceva intre carul cu boi si Trabant) impuneau discretie si tacere, sobrietate, neutralitate seaca si nimic mai mult.
Ca om Teoctist merita un omagiu crestinesc cuviincios. Ca patriarh merita cel mult o "criza de amnezie" pe durata celor trei zile scurse intre deces si inmormantare. Inscaunat de Ceausescu, i-a fost acestuia perfecta copie xerox: gradul sau de cultura starnea jena; despre induhovnicire, nu avem a ne pronunta decat dupa roade: a lasat in urma o biserica dominata de megalomanie revansarda, ranchiuna si spirit urat sectar (cu insulite abia vizibile, si oricum marginalizate, de normalitate), o "opera" pastorala perfect ceausista si un pseudomit, acela al apropierii de Biserica Catolica sora. Orice roman trebuie sa stie ca invitarea Papei Ioan Paul al II-lea in Romania i s-a datorat exclusiv primului ministru al vremii, Radu Vasile, care a trecut cu o indarjire vrednica de toata pretuirea, peste "nietul" obstinat al lui Teoctist. Acesta din urma n-a mai avut de ales, dandu-si consimtamantul in extremis in urma invitatiei personale si, in context, riscante, a primului-ministru. Ioan Paul al II-lea, prin venirea sa la Bucuresti, l-a pus pe Teoctist pe orbita istoriei, a adevaratei istorii europene.
Pandant, pe linie bisericeasca, al lui Iliescu, in contrast total cu adevarata Biserica ortodoxa martira, fostul patriarh nu are aproape nimic in comun nici cu predecesorii sai: Miron Cristea, carturar de rasa, autor, printre altele, al unei monografii, in maghiara, despre Eminescu si artizan al unei traduceri-etalon a Bibliei; Nicodim Munteanu, un intelept patriot si un martir; Iustinian Marina, diplomat inteligent, manipulator pe ici pe colo al lui Dej, cu benefice compromisuri; Iustin Moisescu, un excelent biblist si patrolog, poliglot, initiator al celebrei colectii de Parinti si Scriitori Bisericesti, ctitor si restaurator de monumente istorice nepretuite. Din aceasta perspectiva, comparativ-diacronica, a te abtine sa faci bilantul "epocii Teoctist" e un indirect omagiu. Pe care i-l aduc cojudeteanului meu pentru care am rosit vreme de peste douazeci de ani. Bunul simt sa-i ghideze pe cei care ne vor alege peste cateva saptamani noul patriarh, prin rugaciunile blandului Iosif si ale clarvazatorului profet Daniel.
http://www.ziua.net/display.php?data=2007-08-08&id=224968
|
