Publicatiile de limba maghiara care apar in judetele cu populatie majoritar ungureasca abunda in articole care prezinta in mod eronat istoria, originile si apartenenta etnica a colectivitatilor de ceangai ce s-au stabilit in anumite zone ale Moldovei, cum sint Bacaul si Neamtul. Argumentarile false si interpretarile tendentioase urmaresc motivarea actiunilor de atragere a acestei etnii de partea natiunii-mama prin mijloace care de multe ori eludeaza legea si moralitatea. Care sint, de fapt, adevarurile ce-i vizeaza pe ceangai? Le putem afla rasfoind ziarele de limba romana din aceleasi judete transilvane: ("Cuvantul liber" - cotidian muresean democratic si independent):
                Din cite m-am documentat eu, chiar curios fiind, pe aceasta tema, din unele surse mult mai credibile decit ale "vestitului" etnograf Barabas Laszlo, decit Abram Noemi, ca sa nu mai vorbim de jurnalistii care bat apa in piua pe tematici ordonate, se zice si se povesteste cam asa: Ca la inceputul secolului al XVIII-lea, principele Dimitrie Cantemir scria despre "ungurii" din Moldova ca atunci cind erau intrebati daca sint maghiari, raspundeau ca sint catolici. Si se mai zice ca populatia catolica ce locuieste in satele din Moldova si este cunoscuta sub numele de ceangai nu este omogena. Ea este dispersata in masa populatiei moldovenesti. Cea mai mare parte a ceangailor este concentrata in regiunea oraselor Roman (grupul de nord) si Bacau (grupul de sud). Ei poarta costumul national romanesc si mostenirea etnografica romaneasca, fiind vorba de o populatie provenita din romanii din Transilvania. Chiar si unii istorici unguri, precum Laszlo Mikecs, sint de acord ca nu sint secui. Pe valea Trotusului si a afluentului sau Tazlau - plus o mica comunitate pe valea Siretului - exista un alt grup de ceangai, a caror limba este foarte apropiata de cea a secuilor, ceea ce indruma catre o origine secuiasca a acestora. Limba le este insa amestecata cu cuvinte romanesti. Au aceleasi costume si un mod de viata asemanator cu cel al secuilor. In prezent sint bilingvi, vorbind si dialectul lor si limba romana. Traiesc in aproximativ 30 de sate, amestecati cu romanii. Se mai povesteste ca biologul roman Petru Ramneantu a prelevat probe de singe de la ceangai si, in 1944, a tras concluzia ca aveau aceeasi origine biologica cu romanii, afirmatii care i-au atras puternice presiuni, in special din partea ministrului Reichului la Bucuresti, baronul Manfred von Killinger, care a obtinut retragerea din circulatie a lucrarii sale. Inca de atunci, dar si in zilele noastre, cum o demonstreaza recensamintele din 1992, respectiv 2002, cea mai mare parte a populatiei cunoscute sub numele de ceangai se considera romani catolici si cred ca termenul sub care sint desemnati este unul peiorativ. De altfel, numarul celor care se declara ceangai este in scadere: 23.000 in 1930, 4.258 in 1977, 2.265 in 1992 si 2.166 in 2002. In acelasi timp, se arata ca numarul catolicilor din Moldova a crescut de la 109.953, in 1930, la 267.731, in 1999.
                Mai multi cercetatori unguri au vrut sa impuna ideea originii maghiare a catolicilor din Moldova, dar locuitorii din Ungaria nu inteleg dialectul ceangau. Doar secuii, si numai cei din Covasna si Harghita, care vorbesc bine si romaneste, pot intelege, partial, dialectul ceangau. S-ar parea ca ceangaii - ca si dialectul lor - au o dubla origine. Ei ar putea fi romani, originari din Transilvania in cea mai mare parte. Tinind cont de apartenenta la religia catolica si de dialectul mixt romano-ungar pe care il vorbeau, nu puteau fi numiti -de moldovenii printre care s-au asezat - decit "unguri". La 6 octombrie 1787, episcopul catolic al Transilvaniei, Batthyany - care solicita si titlul de vicar apostolic in Moldova - ii scria papei Pius al IV-lea pentru a-i transmite grija sa privind soarta nefericita a fidelilor unguri din Moldova. Potrivit lui, ei nu intelegeau decit ungureste. Cum misionarii italieni nu cunosteau aceasta limba, nu puteau predica in limba populatiei catolice. Ca atare, invatamintele Evangheliei nu puteau fi transmise decit in conditii nesatisfacatoare, ce puneau in pericol viata spirituala a credinciosilor si aduceau atingere Bisericii Catolice. Episcopul Batthyany propunea papei sa-i indeparteze pe misionarii italieni din Moldova si sa-i inlocuiasca cu misionari unguri. Cererea putea fi de inteles pentru citeva sate de ceangai bilingvi din grupul sud si citeva sate de secui de pe valea Trotusului, desi populatia acelor sate cuprindea si romani. Dar pentru majoritatea satelor de catolici din Moldova, ea nu era intemeiata. Sfantul Scaun cunostea bine situatia din Moldova, gratie informarilor primite anterior. Astfel, intr-o nota trimisa Congregatiei de Propaganda Fide, in 1745, se scria: "Limba a carei cunoastere este absolut necesara pentru ca preotii sa se faca intelesi este cea moldava sau valaha". Autorul notei avertiza asupra sosirii unor preoti unguri in Moldova, ceea ce ar constitui motiv de scandal din cauza neintelegerii limbii. Congregatia nu ar avea pace, iar preotii unguri, cum nu vorbesc moldoveneste, nu ar putea oficia ca misionari. Nu este nici un fel de nevoie de a vorbi ungureste. Pentru beneficiul populatiei, cit si pentru cel al misiunii, ar fi nevoie sa fie un conferentiar valah sau moldovean, numit de catre Colegiul apostolic din Assisi". La 7 ianuarie 1788, Pius al IV-lea ii raspunde lui Batthyany, afirmind clar ca situatia ceangailor nu este atit de alarmanta cum a descris-o episcopul si, prin urmare, nu avea motive de ingrijorare. Papa ii scria ca misionarii italieni vorbeau romaneste, care era limba majoritatii populatiei catolice din regiune...
                Nota: Informatiile continute in acest articol au ca sursa cartea cercetatorului Dumitru Martinas, intitulata "Originea ceangailor din Moldova". Acesta a fost un eminent profesor la Liceul "Al. Papiu Ilarian" din Targu-Mures si avea origini... ceangaesti!
                Continuind, pentru nevoile spirituale ale fidelilor care vorbeau ungureste, arhiepiscopul de Esztergom - cardinalul primat al Ungariei, era autorizat - de acelasi Papa - sa trimita misionari in Moldova. Misionarii unguri au informat ca cea mai mare parte a ceangailor veniti de curind din Transilvania era bilingva sau intelegea un minim de ungureste. Ei au asigurat ca vor face totul pentru ca limba maghiara sa nu fie uitata si ca credinciosii vor fi evanghelizati in ungureste, doar de catre preoti unguri. Era vorba, deci, despre o tentativa de maghiarizare a regiunii secuilor ceangai din Moldova. Dar principala piedica in calea maghiarizarii nu o constituiau misionarii italieni. Autoritatile ecleziastice unguresti au constatat ca dificultatile proveneau chiar din partea ceangailor, care manifestau indiferenta fata de limba maghiara, pe care o abandonasera in favoarea limbii romane. O situatie oarecum similara s-a petrecut dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial. Guvernul roman a hotarit atunci sa creeze scoli cu limba de predare maghiara in regiunea Bacau, aducind profesori secui de peste Carpati pentru a-i invata pe ceangai in limba lor. Dar populatia de ceangai a continuat sa isi trimita copiii la scolile cu limba de predare romana. Dupa doi ani de zile, scolile in limba maghiara au trebuit sa isi inchida portile din cauza lipsei de elevi. Reluind o idee anterioara: misionarii unguri au obtinut citeva succese in unele sate ale grupului sudic, dar in marea majoritate a satelor catolice locuitorii au continuat sa vorbeasca romaneste. Dezamagiti de esecurile inregistrate, misionarii unguri i-au acuzat pe cei italieni ca, in loc sa se dedice misiunii lor religioase, au favorizat romanizarea ceangailor. Mai tirziu, publicistii unguri i-au acuzat pe catolicii moldoveni de deznationalizarea si asimilarea ceangailor. Asemenea acuzatii neintemeiate au avut, totusi, un mare impact asupra opiniei publice ungare. Incepind cu anul 1799, un misionar ungur, Istvan Bocskor, a perturbat linistea misiunii din Moldova incercind sa devina episcop. El nu avea nici un scrupul, indemnind populatia sa se revolte si trimitind plingeri nuntiului apostolic de la Viena si scrisori falsificate la Roma. A alcatuit decrete false, in numele Congregatiei De Propaganda Fide si a procedat la substituiri de persoane. In anul 1804 si-a trimis fratele la Roma, impreuna cu trei tineri unguri din Transilvania, care au pretins ca erau ceangai din Moldova. In anul 1807 a fost arestat si condamnat de catre un tribunal canonic. Tot atunci si in legatura cu aceste evenimente, consulul general al Austriei in Moldova, baronul Joseph de Hammer-Purgstall - autorul unei cunoscute Istorii a Imperiului Otoman -, s-a opus clar oricarei tentative de a trimite preoti unguri in Moldova, considerind ca o astfel de initiativa ar dauna intereselor monarhiei de Habsburg. In 1825, vicarul apostolic in Moldova, Paroni, a incheiat un acord cu parintele Rudolf Studer, superiorul Fratilor Minoriti din Cluj, pentru a trimite 6 preoti unguri in Moldova. Dar au aparut probleme intre acestia si minoritii italieni si, in 1848, minoritii unguri au trebuit sa revina in Transilvania. In anii 1948-1949, cind mesa se celebra in limba latina, ca peste tot in lume, episcopul de Iasi, Anton Durcovici, a organizat in dioceza sa un referendum pentru a afla daca ceangaii doreau ca, pe linga celebrarea mesei, cinturile si rugaciunile corului sa fie in dialectul ceangau. A primit un numar insignifiant de raspunsuri favorabile!

Anton MARTIN, Ziarul de Bacau