La inceputul anului 1943 maresalul Antonescu a ordonat efectuarea lucrarilor pentru romanizarea nomenclaturii localitatilor din Romania. Actiunea a trebuit sa fie dusa la indeplinire de catre Ministerul Afacerilor Interne, condus atunci de catre generalul de corp de armata Dumitru I. Popescu. La rindul sau, acesta a hotarit elaborarea ordinului in cauza si transmiterea acestuia tuturor prefecturilor de judet si primariilor de pe teritoriul tarii. In conformitate cu prevederile hotaririlor adoptate de conducerea Ministerului Afacerilor Interne, s-a precizat "schimbarea actualei denumiri a orasului Bacau prin aceea de Gura Bistritei". La primirea ordinului respectiv primarul orasului Bacau - Mihai Vagaunescu, a procedat la convocarea consiliului de colaborare al orasului Bacau, in componenta caruia erau: primarul, ajutorul acestuia, secretarul institutiei, prefectul judetului, conducatorii departamentelor Primariei orasului Bacau, cei ai Prefecturii judetului Bacau, ai celor mai importante institutii aflate in orasul de pe Bistrita. Dezbaterea a fost hotarita pentru ziua de 15 martie 1943. Cu aceasta ocazie a fost incheiat procesul-verbal al sedintei condusa de primarul urbei Bacau. Pentru a reda adevarul asupra sustinerii argumentelor prezentate de fiecare participant la discutie, am transcris acea parte a documentului aratat mai sus:
                "I. Schimbarea denumirii orasului Bacau
Neculai Pavli, primar de mai multe ori al Bacaului, decan al baroului de avocati, 76 de ani, sustine: nu se poate schimba numele orasului si judetului Bacau, intrucat acest vechi oras si tinut al Moldovei este citat in cele mai vechi documente ale tarii ca unul care a jucat un mare rol in istoria Moldovei si in viata economica a acestui tinut. Bacaul a fost punct vamal pentru marile schimburi de marfuri intre Orient si Occident; de aici plecau convoiurile de negustori pana in Crimeea, pana in indepartatele orase ale Poloniei, iar spre Occident, prin trecatorile Carpatilor acesti fii ai Bacaului ajungeau pana in marile orase comerciale ale Germaniei. Bacaul este un oras si judet curat romanesc si nu unguresc, iar pentru un nume a carui origine nu este deloc una ungureasca, nu se poate schimba denumirea actuala. Aceasta schimbare de nume trebuia sa se faca cu secole in urma si nu astazi, pentru a da prilej dusmanului tarii de eventuale discutii si pretentii". Sfintia sa preot Gheorghe Bujor, parohul Bisericii Voevodale Precista, monument istoric, ctitoria voevodului Alexandru, fiul lui Stefan cel Mare, un cunoscator al documentelor si traditiilor locale, sustine acelasi lucru - de a nu se schimba actualul nume al judetului si orasului Bacau, pentru ca astfel figureaza in cele mai vechi documente ale tarii. Ca atare, din punct de vedere istoric se opun documentele; din punct de vedere etimologic - numele Bacaului nu deriva din ungurescul Baku, de origine turanica, sau de la Bak, denumire germana. Pentru Bacau nu avem un dublet filologic cu care sa inlocuim aceasta denumire, iar denumirea propusa - de "Gura Bistritei" - nu corespunde nici din punct de vedere orografic (gura Bistritei fiind la o departare de 6-10 km mai jos de acest oras, pe teritoriul altei comune) si nici din punct de vedere filologic, intrucat insasi denumirea de Bistrita este de origine slava (Bastro # apa repede)". Domnul profesor C. Sturza - directorul ziarului "Moldova", organ al Fundatiei Regale "Mihai I", membru in Ateneul cultural local si organizatorul Muzeului Moldova din Bacau, posesorul unei importante colectii de documente istorice si vechi manuscrise, pe linga argumentele citate mai sus aduce o pretioasa contributie la elucidarea problemei prin urmatoarele argumente:
                1.Denumirea orasului si judetului Bacau nu este de origine ungureasca, turanica sau turceasca, cum s-a sustinut pina azi. Dupa parerea insusita si de regretatul profesor N. Iorga, Bacaul deriva de la straslavul Bāc#Zimbru, bour, taur, ceea ce denota ca pe aceste meleaguri au fost intinse paduri in care traiau turme de zimbri, lucru ce constituie un punct de onoare pentru orasul si judetul Bacau, deoarece zimbrul moldav vine inca o data sa ateste traditia noastra stramoseasca, aceea de a fi avut ca stema a tarii capul de zimbru (a se vedea etimologia cuvintului Bāc in Ispisoace si Zapise de Gh. Ghibanescu, vol.VI, partea a II-a, pag.177). Tot in sprijinul acestei afirmatiuni, domnul profesor C.Sturza arata ca poseda in muzeul sau o piesa interesanta si pretioasa - un cap de zimbru, de proportii exceptionale, un exemplar unic in felul sau, gasit tocmai aici, in coasta Bacaului, in satul Solont. Domnia sa mai arata ca un Bāc exista in Basarabia, un altul in tinutul Vasluiului, iar un altul in tinutul Barladului, ceea ce intareste traditia drepturilor si geniului moldovenesc.
                2. Bacaul, pentru ca are terminatia in "au" este de origine maghiara? se intreaba domnul profesor C. Sturzu. Atunci cum se explica denumirile Chisinau, Moghilau etc., localitati pe unde - dupa toate marturiile istorice, ungurii n-au trecut si n-au stapinit niciodata?
                3. Ca incheiere, domnul profesor C. Sturzu prezinta o lista de cele mai vechi documente istorice, cunoscute pina astazi, in care se citeaza tinutul si orasul Bacau:
a) Documentul lui Iuga Voda din 1399, prin care se da carte de judecata intre spatarul Raducanu cu razesii satului Bratila, din tinutul Bacaului;
b) Documentul lui Alexandru cel Bun din 1409, prin care intareste stapanirea unui boer peste satele unde este jude Coman si Neag;
c) Documentul lui Alexandru cel Bun din 1431, prin care se daruieste Manastirii Bistrita vama de la Bacau, de care tine si cea de la Tazlau;
d) Documentul lui Stefan Voevod prin care daruieste boierului Mihul Neagoe jumatate din satul Sohodol, ce iaste in tinutul Bacau.
                In concluzie, domnul profesor C. Sturzu arata ca este laudabila masura ce s-a luat de a se recuceri vechile denumiri romanesti, insa ar fi o adevarata impietate daca s-ar schimba numele acestui stramosesc oras si tinut, in partile caruia s-au zamislit individualitatea si spiritualitatea noastra, a moldovenilor, cum si o insemnata pagina de istorie a tarii. Asistenta, in unanimitate, s-a raliat la cele spuse de domnul profesor C. Sturzu. Domnul avocat Neculai Tinta, fost deputat, luand cuvantul in completarea celor aratate de predecesor, prezinta consiliului o serie de documente, datand de la 1632, in care se vorbeste de tinutul si orasul Bacau ca fiind o veche asezare romaneasca, care a jucat un insemnat rol in istoria tarii si dezvoltarea ei (a se vedea si monografia "Bacaul din trecut si de azi" de Gr. Grigorovici). Domnia sa este de parere ca o actuala schimbare a numelui acestui oras ar duce la diferite comentarii din partea dusmanilor tarii, cu totul nefavorabile. Domnul Neculai Ghita, roman macedonean, refugiat din teritoriul dobrogean cedat, mare industrias din localitate, cere a nu se schimba numele acestui oras si judet, intrucat daca ne-am lua dupa diferite denumiri straine s-ar putea spune ca Bacaul deriva de la turcescul Buk, care poate sa insemne atentiune, ia seama! Reluand cuvantul, sfintia sa preot Gh. Bujor spune ca limba se formeaza de-a lungul timpurilor de popor si toate denumirile sunt date de popor dupa traditiile si imprejurarile locale. Chiar daca s-ar schimba actuala denumire, poporul tot nu ar putea sa-l schimbe. Bacaul ramane tot Bacau; iar documentele tarii nu cunosc alta denumire afara de aceasta (Documentele moldovenesti inainte de Stefan cel Mare, vol.I si II, publicate de d-l prof. M. Costachescu in Editura Fundatiilor Regale, Iasi; documentele moldovenesti publicate de N. Iorga; Ispisoace si Zapise, publicate de Gh. Ghibanescu etc.) Ne mai cerand nimeni cuvantul si toti membrii consiliului, precum si batranii targului prezenti fiind de perfect acord cu cele discutate si aratate mai sus, domnul primar M. Vagaunescu, presedintele consiliului, decanul Baroului Bacau si Cavaler al ordinului "Mihai Viteazul" ia cuvantul, in incheiere, spunand in rezumat urmatoarele: In primul rand multumeste domnilor membri, care au expus atat de lamurit si documentat argumentele care cer a se pastra actuala denumire a Bacaului si adauga:
                1. Dusmanii tarii noastre, in propaganda lor folosesc nascocirea ca pe aceste tinuturi moldovenesti au stapanit candva ungurii si se bazeaza chiar pe numele orasului si tinutului Bacau, cum mi-a afirmat insusi atasatul nostru comercial la Budapesta, un fiu al Bacaului (domnul Dascalescu), iar in ultimul timp s-au inregistrat la diferite autoritati declaratiuni izolate ale unor ceangai, catolici din acest judet, care au renuntat la cetatenia romana in favoarea celei maghiare, manopera pusa la cale desigur de diferiti agenti ai Budapestei. Pe de alta parte, de la Ministerul Afacerilor Interne, in urma avizului luat de la Ministerul de Justitie, s-a primit ordinul de a nu mai elibera certificat de origine etnica romana ceangailor, ceea ce impiedica mersul normal al administratiilor, transmiterea de proprietati etc. Daca in domeniul religios exista o controversa intre cele doua biserici conlocuitoare in acest tinut al Moldovei si daca, sub influenta acesteia, s-a urmarit si se urmareste destramarea coeziunii sufletesti dintre fiii acestui judet, care, fara deosebire, si-au facut si-si fac si in prezent suprema datorie catre patrie, in domeniul etnic national, zadarnic se va incerca aceasta! Sta marturie, sub toate aspectele, documentata si recenta lucrare aparuta in anul 1942 - originea catolicilor din Moldova si franciscanii, pastorii lor de veacuri - a eruditului preot doctor Iosif Petru M. Pal, superiorul franciscanilor din Romania, originar din comuna Halaucesti, din judetul Roman, din acea comuna. Autorul insusi, care in cuprinsul lucrarii face importante precizari asupra originii catolicilor din Moldova, ne-a trimis de curand sefilor de autoritati lucrarea domniei sale, dedicata de chiar autorul "celor ce simt romaneste, pentru a se clarifica odata bizarele teorii asupra originii acestor catolici conlocuitori cu noi.
                2.- Asupra problemelor tratate in acest volum, precum si polemicilor ce ar putea lua nastere in urma aparitiei sale, este absolut necesar a se recurge la competenta specialistilor de la Academia Romana. Remarcam ca in acest volum sint citate documente din Arhivele Vaticanului, precum si din lucrarile diferitilor specialisti romani si straini.
                3.- De asemenea, dupa informatiile luate de la parintele Iosif Talmacel, parohul catolic din localitate, care a facut studii de specialitate la Roma, cit si din lamuririle date de domnisoara profesoara Edwige Bestazzi - delegata Institutului de Cultura Italiana, reiese ca in cartile de istorie si de literatura italiana, precum si din hartile geografice din Evul Mediu, unele pictate chiar in Palatul Primariei Florenta, se gasesc indicate tinutul si orasul Bacaului, sub numele de Bacovia, iar in unele documente, tot de origine latina, se mai indica Bacaul sub numele de "Ad Bacum", adica localitate cu vii, mai ales ca pe aici a fost si episcopia catolica, cu dealurile Trebes si Trotus. In afara de aceasta, chiar linga Bacau se afla comuna Sarata, asezata pe urmele unor saline de pe timpul romanilor, ceea ce denota ca pe aceste locuri a predominat influenta daco-romana, care a lasat urme cu totul straine de orice influenta ungureasca.
                4.- Tot in legatura cu aceasta chestiune si cu celelalte expuse mai sus, suntem informati ca chiar zilele acestea domnul profesor Ramneantu, de la Universitatea din Cluj - Sibiu, a luat de curand pentru examinare sange de la locuitorii catolici pretinsi de origine etnica ungara si s-a constatat ca este acelasi sange cu al moldovenilor ortodocsi, iar in localitatea Fundu Racaciuni, din acest judet, sangele locuitorilor numiti ceangai a intrecut orice asteptari sub raportul puritatii singelui romanesc.
                5.- In legatura cu schimbarile de nume din judet: vad, intre altele, trecuta pe lista si comuna Tamasi pentru a deveni Tamasesti. Intrucat Primaria Bacau este proprietara pe mosia acelei comune, iar la cabinetul nostru, cum si al prefecturei "s-a primit un memoriu asupra acestei chestiuni, gasind ca nici aceasta denumire nu poate fi schimbata, deoarece numele acestei comune deriva din stravechi timpuri, de la sciti sau daci, figurand ca atare cu numele de Tamas - Dava (tamasi # smoliti, bruneti, iar dava # cetate, asezare), astfel cum se arata in Getica lui Vasile Parvan. In Istoria romanilor de Giurescu, precum si pe o harta a Daciei, asa cum era intre anii 106 inainte de Hristos - 27 dupa Hristos, aflata in atlasele de harti istorice, comuna Tamasi se gaseste din cele mai vechi timpuri pe locul aproape de confluenta Bistritei cu Siretul (Gura Bistritei).
                Din studiul lucrarii Dacia preistorica, de N. Densuseanu, rezulta ca insusi oraselul Bacau are incorporate la teritoriul sau localitati ale caror depuneri sunt inca depe timpul pelasgilor ca: Letca si Leiteni, cuvinte derivate din Latona si Letona, divinitati din timpuri preistorice. De asemenea, catre Carpati, avem la Sulta (comuna Agas) urmele vechilor aurarii dacice, suficiente dovezi ca Bacaul exista din timpuri preistorice, cu mult inainte de orice navaliri barbare. Incheind dezbaterile asupra acestei chestiuni, inscrise la ordinea zilei, consiliul, in unanimitate, ia act cu satisfactiune de cele discutate si este de parere ca, in nici un caz sa se schimbe actuala denumire a orasului si judetului Bacau". Hotarirea adoptata de Primaria orasului Bacau n-a fost pe placul conducerii Ministerului Afacerilor Interne. La 26 martie 1943, acesta a solicitat institutiilor din Bacau sa renunte la decizia adoptata in 15 martie acest an. La 29 martie acelasi an, cu fermitatea specifica oamenilor competenti, primarul Bacaului a raportat: "ca primaria si Consiliul de colaborare al orasului mentin temeiurile de drept si de fapt aratate in cuprinsul procesului verbal din 15 martie 1943, relativ la mentinerea actualei denumiri a acestui oras. De asemenea, raportam ca nici primaria si nici Consiliul de colaborare al orasului nu recunosc ca actuala denumire deriva de la un nume unguresc si acest lucru rezulta cu prisosinta din motivarile, argumentele si documentele invocate in cuprinsul procesului verbal sus mentionat. In darea de seama asupra activitatii Primariei orasului Bacau pe anul 1942/1943 a fost reluata problema in formularea: "S-a propus schimbarea actualei denumiri a orasului Bacau, prin aceea de «Gura Bistritei». La 15 martie 1943, fruntasii intelectualitatii bacauane au cerut, in unanimitate, sa nu se schimbe actuala denumire a orasului, invocind in sprijinul acestei cereri o serie din cele mai vechi documente istorice, in care orasul si tinutul Bacaului figureaza cu acest nume inca de la 1399". Romanii au datoria sa exprime toata admiratia fata de cei ce au infruntat initiativa gresita a colaboratorilor maresalului Ion Antonescu, dar si obligatia morala de a-si arata dezacordul fata de "incoruptibilul" Ion Iliescu, membrii Guvernului si Parlamentului Romaniei, care au cedat in modul cel mai las cerintelor UDMR in privinta schimbarii toponimelor din Transilvania suferintelor indurate de romani.

Prof. dr. Dumitru ZAHARIA, Ziarul de Bacau