Viciul imita virtutea, iar neghina se sileste sa fie socotita grau; prin forma ei, se aseamana cu graul, dar este dovedita prin gust de cunoscatori. Si diavolul se preface in inger luminos, nu insa ca sa se reintoarca acolo unde era, ci ca sa imbrace cu intunericul orbirii si cu o stare ciumata de necredinta pe cei care duc o viata la fel cu ingerii.
Multi lupi umbla de colo colo in haine de oi, au imbracaminte de oi, dar nu si unghiile si dintii. Sunt imbracati intr-o piele blanda, inseland prin infatisarea lor pe cei simpli, dar varsa din dintii lor veninul cel ucigator al necredintei.
Avem deci nevoie de har dumnezeiesc, de minte treaza si de ochi veghetori ca sa nu mancam neghina ca grau si sa ne vatamam din nestiinta, nici sa fim sfasiati luand lupul drept oaie si nici sa socotim inger binefacator pe diavolul pierzator si sa fim inghititi de el.
Sfantul Chiril al Ierusalimului - Cateheze |
|
CATOLICII DESPRE VLAHI
Rohonczi Codex nu este singurul manuscris de valoare in care se gasesc informatii importante cu privire la originea, formarea si dezvoltarea poporului roman. Aceasta este ultima mare descoperire in aceasta privinta. Valoarea cercetarilor intreprinse de omul de stiinta Viorica Enachiuc este deosebit de insemnata. Din pacate, Parlamentul, Presedintia, Guvernul Romaniei si Academia Romana n-au gasit de cuviinta sa acorde atentia cuvenita muncii depuse de un asemenea om de stiinta. Prin activitatea depusa de noi in Arhivele Vaticanului si la Biblioteca Apostolica Vaticana am cercetat si microfilmat mai multe documente si manuscrise care demonstreaza formarea si dezvoltarea poporului roman pe spatiul geografic limitat de Dunarea Panonica, zona de dincolo de Nistru, Marea Neagra, Marea Adriatica, zona nordica de la izvoarele Nistrului si aleTisei, partea sudica a Balcanilor. Martiroloagele romane au consemnat 26 "martyres in Gothia ad Danubium, martiri in Gothya la Dunare". In timpul lui Atanaric au trait si au activat pe spatiul geografic situat la nordul Dunarii sfintii Niceta Gotul si Sava. Primul a fost smuls din mijlocul multimii care ii asculta predica religioasa, a fost supus torturilor, iar in 15 septembrie 370 a fost ars de viu. Ultimul a fost surprins in plina activitate crestina in primavara anului 372, a fost lovit, i s-a legat o greutate de gat si a fost aruncat in apa Buzaului ("Musaeus"). Acestia au fost indrumati si sustinuti de episcopul Teofil. Aproape concomitent cu acestia, a activat pe acelasi teritoriu Ulfila (Wulfila). Acesta a fost apropiatul episcopului Teofil, iar in anul 348 a fost consacrat episcop. Scriitorul bisericesc Auxentiu din Durostor a scris lucrarea consacrata vietii episcopului respectiv. Acesta a precizat ca Wulfila a predicat la nordul Dunarii. Acesta era cunoscator al limbilor latina, greaca, gota. Activitatea lui a fost realizata in folosul romanilor care populau vastul teritoriu de la nordul si sudul Dunarii. Pentru goti a tradus Biblia. Persecutiile l-au obligat, in anul 355, sa se stabileasca la sudul Dunarii, unde a propagat crestinismul intre romani si gotii statorniciti temporar in aceste parti ale Europei. Stapanirea hunilor a fost salbatica, dar de scurta durata. Dupa disparitia putinilor huni ratacitori, populatia de origine "romana" a fost cea care a populat teritoriile fostelor provincii romane: Dacia Traiana, Dalmatia, Panonia, Moesia superior, Moesia inferior, Scythya minor, Dardania, precum si teritoriile populate de dacii liberi, a caror autoritate se extinsese pana in Panonia. Sinaxarele romane au stabilit ca in Scythya minor au murit 107 mucenici.
Un loc aparte au avut in aceasta parte a pamantului romanesc Ioan Cassian si Dionisie Exigul. Ultimul vorbea curent si corect limbile latina si greaca. Stiinta istoriei datoreaza lui Dionisie Exigul "fixarea primului an al erei crestine" si mai multe lucrari. Poporul roman - "nascut si format un neam crestin", a avut adepti, sustinatori si ierarhi nu numai in partile rasaritene si sud-dunarene ale teritoriului sau stramosesc, dar si in partile vestice ale acestuia. Sfantul Niceta din Remesiana a fost episcopul zonei respective intre anii 380-420. Activitatea lui a fost realizata atat la sudul Dunarii, cat si la nordul fluviului, intre oamenii locului. Calatoriile acestuia la Roma si in alte parti ale Italiei, in anii 398 si 402, i-au oferit prilejul sa cunoasca pe Paulin din Nola. La despartire, Paulin a scris 333 de versuri dedicate "lui Niceta care se reintorcea in Dacia", in care se poate citi fragmentul: "Trecand prin Filipi si prin ogoarele Macedoniei, prin Tomi si prin Scupi, vei ajunge oaspetele Dardaniei, aproape de patria ta", populata de daci, sciti si bessi. Faptele bune ale daco-romanului Niceta au fost cunoscute si de scriitorul Ghenadie din Marsilia, care a aratat ca acesta a propavaduit crestinismul "simplici et nitido sermoni" (vorbirea simpla si frumoasa a autohtonilor). Intre scrierile mostenite de la Sfantul Ambrozie se pastreaza una atribuita lui Niceta din Remesiana. Intr-un manuscris pastrat in Cetatea Vaticanului sunt aratate rugaciunile cantate in bisericile crestine existente in Dacia acelor timpuri. Papa Hormidas (514-525) a scris despre problemele religioase din Scythya minor. Documente pastrate in Arhivele Secrete ale Vaticanului demonstreaza ca pe teritoriile fostei provincii romane "Panonia", inainte de sosirea putin-numeroaselor triburi maghiare functionau "magistrati latini", iar limba vorbita curent si permanent a fost cea a romanilor ("magistratul erant latini, et latinae linguae"). In fosta provincie Dacia Felix situatia era identica. Popoarele barbare au trecut, au jefuit, au pustiit, dar n-au putut omori intreaga populatie daco-romanizata. Cronicarii latini care au scris despre maghiari - Anonymus si Simion Keza - au confirmat situatia. Textele scrise de ei au aratat prezenta "blakilor in Panonia". ("Blachis... remanentibus sponte in Panonia").
Divizarea Bisericii crestine - rezultat al luptelor pentru suprematie, definitivata in vara anului 1054 in timpul patriarhului Cheruralie si al papei Leon al IX-lea, a avut consecinte nefaste atat pentru credinciosii catolici, cat si pentru cei ortodocsi. De luptele si certurile interconfesionale izbucnite si desfasurate intre crestini au profitat mahomedanii, care au cucerit teritoriile si popoarele aflate sub autoritatea patriarhilor ortodocsi si sub stapanirea imparatilor bizantini. Sub pretextul eliberarii "locurilor sfinte" feudalii si suveranii occidentali au organizat razboaiele cruciade. Cea de a patra expeditie militara, organizata sub auspiciile papei Inocentiu al III-lea (1198-1216), a demonstrat adevaratul scop urmarit in mod consecvent: cucerirea Constantinopolului, a teritoriilor si popoarelor aflate sub autoritatea imparatilor bizantini, proclamarea Imperiului latin de rasarit (21 aprilie 1204). In vederea realizarii planurilor occidentale, papa Inocentiu al III-lea l-a atras de partea acestora pe conducatorul "vlahilor", care se revoltase impotriva stapanirii bizantine; acestia au fost victoriosi impotriva ostirilor acestora, si-au proclamat independenta si au organizat un imperiu romano-bulgar. Pontiful Romei a considerat ca Inocentiu era descendent din neamul romanilor; Arhiepiscopul Vasile l-a apreciat drept "coborator din sange roman", iar Geoffroy de Villehardouin l-a numit valah ("Blaque"). Balduin de Flandra, ajuns la conflicte cu Ioanitiu, a aratat ca acesta l-a atacat impreuna cu cumanii. Nicetas Coniates Akominatos a scris ca limba vorbita de romani in perioada sa era "valaha". Rezulta clar ca romanii, in totalitatea lor, populau, in secolele X-XIII, spatiul geografic pe care s-au format si dezvoltat ca popor. Ei au fost cunoscuti atunci sub numele vlahi, blaki si romani. Limba vorbita era latina vulgara, numita si valaha.
Prof. dr. Dumitru ZAHARIA, Ziarul de Bacau
|
