Urmasii traco-dacilor romanizati au fost in atentia cronicarilor bizantini numai in masura in care acestia au cunoscut direct sau au aflat indirect despre romani, cunoscuti atunci sub numele de blahi si vlahi. Ca si sub alte denumiri pronuntate si scrise sub alte forme, dar derivate din acestea. Cei doi termeni inseamna populatii descendente din romani. Termenul nu a avut si nu are semnificatie peiorativa si nici jignitoare la adresa purtatorilor sai. Informatiile referitoare la populatia autohtona in Dacia de dupa retragerea autoritatilor imperiale din aceasta provincie a Imperiului roman nu abunda, dar nici nu lipsesc cu desavirsire, asa cum au sustinut marii inventatori ai "petei albe" din trecutul national al romanilor, confundind istoria acestora cu cea a propriului popor, despre care, intr-adevar, nu se cunoaste nimic sigur pina la patrunderea pe spatiile geografice europene. Romanismul atit de bine organizat si condus de imparatii Romei in provinciile Panonia, Dacia, Illyria, Tracia nu a putut sa dispara in fata unor popoare navalitoare, instabile si lipsite de orice cultura, civilizatie, organizare a vietii statornice, dar jefuitoare, distrugatoare si profitoare. In schimb, stirile referitoare la existenta romanilor in perioada amintita curg unele dupa altele, de-a lungul secolelor V - XIII. Priscus din Panion a fost participant la solia trimisa de imparatul Theodosie al II-lea la curtea lui Attila, organizata in partea centrala a Panoniei. Ca sa ajunga aici, trimisul imperial a strabatut zona sud-dunareana vestica a Daciei si o buna parte din cimpia Tisei si cea a Dunarii. El a descris ceea ce a vazut zilnic, constatind existenta a numeroase asezari ale "ausonilor", romanilor, care cultivau mieiul si-l intrebuintau in diverse moduri. Nu lipsesc din descrierea sa prezentarea demnitarilor civili, militari, a ierarhilor crestini de dupa Constantin cel Mare si pina in momentul calatoriei sale din anul 448. Informatii valoroase ofera si opera scrisa de Iordanes - got romanizat, asezat in Moesia. Opera sa, scrisa in limba latina vorbita pe intregul teritoriu al Imperiului bizantin, relateaza asupra evenimentelor politico-militare petrecute in secolele V-VI pe pamintrurile getilor (Getarum). La rindul sau, Menander, istoricul perioadei in care imperiul rasaritean a fost condus de imparatul Mauricini (552 - 582), a descris luptele bizantinilor cu slavii, longobarzii, avarii, gepizii. Abordind asemenea probleme, implicit autorul a informat si despre romani - locuitori autohtoni ai zonelor respective. Procopius din Caesareea a descris razboaiele cu gotii si fortificatiile ridicate din dispozitiile imperiale pe malurile Dunarii, asezarile si locuitorii zonei. Corpus iuris civilis cuprinde diferite si valoroase informatii privind activitatea religioasa a romanilor, functionarea episcopatelor romanesti in secolul al VI-lea, ce fusesera organizate in perioada anterioara.
                Colectia Acta Sanctorum, Marthyres Gothorum prezinta activitatea, primejdiile la care s-au expus sfintii si mucenicii propovaduitori ai crestinismului in rindurile populatiei romanesti din bazinul Dunarii, la marea Neagra, marea Egee, marea Adriatica si spatiul geografic delimitat de acestea. Importante date asupra vietii si activitatii religioase se afla in "Notitia Episcoporum", din secolul al VI-lea. Aici este prezentata Mitropolia Tomisului, ca si cele 14 asezari urbane - centre episcopale din Scytia Minor. Opera Strategicon, atribuita imparatului constantinopolitan Mauricius, care a condus in secolul al VI-lea, a prezentat evenimentele politico-militare petrecute in regiunea dunareana populata de autohtoni, peste care au navalit slavii. In aceasta perioada a cunoscut o larga circulatie expresia greceasca "Ahomaioi refugoi, romani refugiati" de la nordul Dunarii la sudul fluviului. Faptul convinge asupra fenomenului de refugiere a romanilor nord-dunareni in zonele de la sudul fluviului, unde se bucurau de protectia necesara din "calea rautatilor". Cosmografia anonimului din Rawenna cuprinde si numeroase toponime si hidronime, pastrate si folosite de populatia Daciei si a Moldovei in secolul VII. Theofilact Simocata - continuator al operei lui Menander, a prezentat unele conflicte militare ale armatelor bizantine descrise si de Theophanes in Chronografia sa. Ambii au scris cuvintele romanice "tarna, torna fratres", rostite de militari intre anii 586 - 587 ca fiind intrebuintate in mod frecvent de vorbitorii localnici ai zonelor populate de vlahi. Numeroasele izvoare numismatice, epirografice, arheologice descoperite pe aceleasi spatiu geografic si datind din epoca respectiva, au confirmat afirmatiile scrise de autorii sus-aratati. Rezulta ca informatiile in cauza reprezinta adevarul, ca nu sint produsul imaginatiei unor indivizi rau-intentionati. Apoi, cele din operele de mare valoare realizate de autori precum Constantin Porfirogenetul, Anna Comnena, Ioseph Genasios, Ioan Skylitzes, Georgios Kedrenos, Rekaumenos, Ioan Vinnamos, Nicetas Choniates, Mihail Psellos, Mihail Attaliates, Ioan Zonaras. Unele dintre acestea - pastrate in manuscrise in Biblioteca Apostolica Vaticana si Biblioteca Vallicebliana din Roma au fost studiate si microfilmate la solicitarea noastra. In toate operele scrise de autorii respectivi sint informatii referitoare la stramosii romanilor, apreciati ca o populatie de origine romanica numiti si missieni, geti, daci sau bessi, fapt ce nu poate schimba esenta problemei.
                Sapaturile arheologice efectuate sub conducerea unor specialisti de mare valoare, intre care s-a aflat si Viorica Enachiuc, au scos la lumina si puse in circuitul stiintific "necropole birituale" si vestigii valoroase apartinind culturii Dridu. Cetatea Dridu a fost un centru militaro-politic si cultural-economic al perioadei premergatoare si contemporan cu vremea in care statul romanilor nord-dunareni a fost condus de Vlad, luptator victorios sprijinit de bizantini, pe Tisa, la Arad si Ineu, impotriva ungurilor, la Nistru, la Rarau, pe Dunarea inferioara si la marea Neagra, contra pecenegilor, uzilor si cumanilor. Consideram ca pretinsul istoric-profesor universitar din Cluj, Ferenc Poszony, inainte de a scrie cartea sa plina de neadevarurile cele mai revoltatoare si mai murdare insulte scrise la adresa natiunii romane, avea obligatia sa studieze toate aceste opere si acele documente care reprezinta adevarurile istorice. Cartea scrisa de acesta - "Ceangaii din Moldova" - compromite titlul de profesor, in general, si in mod special pe cel de rang universitar. Surprinde, de asemenea, faptul ca Ministerul Educatiei si Cercetarii nu a luat masurile necesare fata de un astfel de autor.

Prof. dr. Dumitru ZAHARIA, Ziarul de Bacau