Din totalul de 47 capitole ale acestei carti, doua au o valoare inestimabila pentru cunoasterea gindirii si modului de organizare a romanilor in perioada istorica fals si tendentios apreciata de pseudoistoricii sovini si falsificatorii trecutului national al poporului roman ca fiind "o necunoscuta", acesta fiind format ca o etnie unitara si crestina pe spatiul geografic stramosesc, mult rivnit si revendicat de catre vecinii hrapareti si lipsiti de orice notiune de dreptate istorica. Capitolul XXI, intitulat in mod semnificativ "Proverbe si invataturi", demonstreaza talentul si capacitatea creatoare a romanilor, prezenti si activi pe toate tarimurile muncii umane pe vatra stramoseasca. Citeva exemple confirma afirmatia noastra: "Iuteala ta, Aradul de ratacitori scapa. Pentru Dacia, Muntele pamintului sa fiu. Ati biruit - mergeti uniti! Lacomia, lovitura inselatoare. Unirea da hotarire. Fii treaz in aparare, cursele in fata lovesc. Adormirea timpului aduce neplacere. Necumpatarea este neroditoare. Adormirea, sa nu primesti sa acopere unirea soimului". Comentariile asupra acestor creatii stramosesti care exprima intelepciune sint de prisos si inutile, deoarece sint rezultatul gindirii omenesti. Alt capitol asupra caruia ne-am oprit este "Cintecul de lupta al blakilor". Asupra acestui text, insotit de melodie, si-a spus cuvintul prof.univ.dr. Gheorghe Ciobanu, expert in problema. Cuvintele sale exprima marile necesitati ale blakilor din acea epoca istorica si anume: unitatea organizatorica, lupta curajoasa, indrazneala, curajul, subordonarea fata de conducatorul blakilor, Vlad", cel care avea obligatia "sa loveasca biruitor" asupra dusmanilor agresori din vest si din est. In text se gasesc si expresiile pline de intelepciune pentru toate generatiile de romani: "Eu strig pentru neam sa mergi, biruieste!; neamul curajos inainteaza"... Continuu jura statornic urmasii sa traiasca "...biruinta sa traiasca". Termenii folositi demonstreaza caracterul autohton, "blak", al intregului "cintec" si al mijloacelor in care a fost redata melodia in cauza. Ambele capitole demonstreaza evolutia unei culturi a dacilor, a scrisului propriu, pe care le-au preluat si dezvoltat romanii dupa formarea lor ca neam. Manuscrisele lasate de contele Marsigli, pastrate la Biblioteca Universitatii din Bologna, aduc unele contributii in aceasta privinta si intregesc informatiile stiintifice in aceasta directie.
                Celelalte capitole reliefeaza activitatea politico-militara a blakilor singuri, sau aliati cu bizantinii, discutiile diplomatice, aliantele, vizitele, intilnirile pe care le-a avut conducatorul romanilor in aceasta perioada. Nu lipsesc informatiile referitoare la activitatea celui mai apropiat colaborator si sustinator al statului blakilor, mitropolitul tarii. Informatiile scrise si cele oferite de miniaturi il prezinta pe domnul blakilor drept om credincios in Dumnezeu. Miniaturile il prezinta de cinci ori in pozitia de om care se roaga la Dumnezeu, in diferite imprejurari. Conducatorul blakilor a desfasurat o vasta activitate diplomatica, personal si impreuna cu colaboratorii sai. Astfel, miniaturile il prezinta ca pe unul ce s-a intilnit de cinci ori cu imparatul Alexie I Comnenul. In total, Vlad, asa cum rezulta din textul scris, a primit 18 solii. Intre acestea a fost si una a ungurilor, venita pentru a solicita ca Vlad sa nu se uneasca cu germanii in anul 1095 si sa promita ajutor inselator impotriva "navalitorilor de la Rasarit". Vlad a fost solicitat sa apere poporul condus de el "de sosirea neplacerilor... ca strigat de soim ucis nu e placut... sa biruiesti mai ales ratacitorul ce asaza navalire... sa fi incheietor de pace, credinta sa fie sporita, prielnica... Departeaza lancile apusene neatirnate, desfrinate, unite tie... Victoriosi cu folos incheind tratat. Hotaraste, tie strigat de soim, unit esti, sa urasti pe occidentali... sa-i lovesti!". Asadar, primejdiile occidentalilor sint hotarite pe Tisa! "Aducator de nenorocire, occidentalii spre Ineu, unire vadesc! Cu hotarire la Ineu sa pleci mai repede, uniti mai ales!"... sa infrunti "calarimea ratacitoare... pe nestatornici". Vlad a fost chemat sa fie pretutindeni biruitor: "la Dridu... la Mare"; sa "bata atacarea noastra" pentru apararea tarii si a neamului. In timpul conducerii sale, Vlad a primit doua corespondente si a expediat una. Vlad, diplomatii si ostirea sa au ascultat cinci cuvintari rostite de imparatul Alexie I Comnenul, opt sustinute de catre mitropolitul blakilor, alte doua ale caror sustinatori n-au fost aratati. Rezulta clar ca arta oratoriei era in floare si folosita frecvent de catre conducatorii blakilor si aliatii acestora, bizantinii. Mitropolitul populatiei blake nu era un om inchistat in limitele canoanelor. Acesta era prezent oriunde situatiile periculoase, provocate de agresorii perfizi si dusmanosi amenintau unitatea si integritatea neamului care-l promovase in fruntea sa. Demnitarul religios blak contribuia la pregatirea spirituala si patriotica a ostirii blake. Cuvintarile si binecuvintarile acestuia au insemnat o contributie importanta la formarea aparatorului de neam si tara. Demnitarul ortodox a reprezentat cu cinste si demnitate interesele blakilor in misiunea diplomatica la imparatul si patriarhul Constantinopolului.
                Situatia reala de pe spatiul geografic populat de romani fara nici un fel de intrerupere demonstreaza totala lipsa de pregatire stiintifica, precum si o lipsa de respect fata de adevar si poporul roman dovedite de Ferenc Pozsony prin cartea sa "Ceangaii din Moldova", lucrare publicata in scopuri propagandistice, diversioniste, sovine, mincinoase si provocatoare. Rohonczi Codex arata clar si precis organizarea bisericeasca ortodoxa continua si permanenta la romanii traitori permanent pe pamintul Daciei, Moesiei, Panoniei si celelalte paminturi stramosesti asupra carora acest pseudoistoric a avut indrazneala sa nege drepturile incontestabile ale neamului romanilor. Miniaturile existente in cuprinsul acestei parti din Rohonczi Codex intregesc intr-un mod armonios si concludent informatiile si precizarile scrise. Acestea reprezinta: muntii si padurile pamintului romanesc, solicitari de colaborare militara romano-bizantine si viceversa, linesul de aparare de pe Cimpia romana construit in perioadele anterioare, luptele duse de romani pentru apararea Ticinei (Vicinei), actiuni de instiintare si mobilizare a populatiei romanesti la lupta impotriva navalitorilor, nestatornicilor si jefuitorilor vecini, plecarea la lupta din zonele muntoase, deluroasa si de cimpie ale pamintului romanesc, primirea de catre Vlad a cruciatilor germani, aspecte de colaborare cruciato-romaneasca si bizantino-romaneasca, scene care evidentiaza agresiunile savirsite asupra pamintului si poporului roman din partile estice si cele vestice, mesajele imparatului bizantin adresate lui Vlad, juramintul prestat de acesta, prezenta mai multor solii blake la imparatul de la Constantinopol, cetatea de la Dridu si modul de aparare a acesteia, binecuvintarile acordate de catre mitropolitul tarii. Acestea mai prezinta simboluri agrare, crestine si chiar scene importante din viata de familie a conducatorului blakilor, ca si botezul fiului lui Vlad. Rezulta clar ca aceasta carte reprezinta partea cea mai importanta din Enciclopedia romanilor din sec al XI-lea.

prof. dr. Dumitru ZAHARIA, Ziarul de Bacau