Conducerea Moldovei de catre Grigore Ghica a inceput dupa semnarea Conventiei de la Balta Liman, incheiata intre Rusia si Poarta la 19 aprilie / 1 mai 1849. Inaintea semnarii acesteia, lordul Palmerston aratase celor doua puteri ca "cel mai sigur mijloc pentru pacificarea completa a Moldovei si Valahiei era sa acorde acestora cite un guvern reprezentativ si o Constitutie Europeana". Evenimentele au avut loc dupa ce tarul Rusiei comunicase imparatului de la Viena hotarirea sa de a interveni in reprimarea revolutiei din Ungaria, fapt ce provocase ingrijorari la Paris si Londra, cit si la Poarta. Sultanul otomanilor si diplomatia sa au acceptat toate cererile rusesti cu privire la Principatele Romane. Guvernarea noului domn a avut loc in conditiile unor datorii provocate de ocupatia ruso-otomana de 1.000.768 lei. Noua stapinire ruseasca i-a costat pe locuitorii Moldovei suma de 1.223.817 lei. Dominatia austriaca, urmata celei ruse pina la sfirsitul domniei sale din 1856, a costat populatia Moldovei alti 6.000.000 lei aur. Ocupantii austro-otomani, dusmanii cei mai rai ai unitatii romanilor, l-au obligat pe domnul Moldovei, care pornise pe calea infaptuirii unor reforme menite sa asigure un progres al societatii romanesti sa paraseasca tronul tarii si sa se indrepte spre capitala europeana a luminilor. Ajuns si statornicit la Paris, fostul domn al Moldovei a gasit de cuviinta sa adreseze un memoriu contelui Walewski, care se demonstra un devotat sustinator al luptei romanilor. Memoriul a fost prezentat la 30 mai 1857 si constituie unul dintre multele documente care au demonstrat lupta dusa de romani pentru progresul si prosperitatea societatii lor, imposibilitatea obtinerii celui mai mic succes din cauza interventiilor oprimatoare ale imperiilor austriac, otoman si rus. Aceasta a fost cauza esentiala a inapoierii economico-sociale, politico-administrative, juridico-culturale. Spatiul nu permite reproducerea intregului document, iar din acest motiv vom selecta cele mai semnificative fragmente: "Populatiunile romane din Principatele Dunarene Moldova si Tara Romaneasca, de patru sute de ani stau uitate si parasite de atentiunea ochiului european si lasate prada inamicilor, care pururea s-au silit a le subjuga si a le face victima nesatului omenesc (...); Hotarele intinse, ce Moldova poseda pe timpul lui Stefan cel Mare in urma tractatului incheiat de Bogdan Voda, au fost necontenit calcate de inamici, au fost totdeauna nerespectate si, in cele din urma, rapite de megiesi, cu invoirea Portii suzerane care, prin stipulatiuni, se indatorise a apara tara si de a pazi frontierele nebintuite de straini (...); Asa, Bucovina se lua de Austria, si Basarabia de Rusia.
                Locuitorii Principatelor totdeauna si-au indeplinit datoriile la cari ii chemau tractatele; ei n-au facut nici o abatere, nici o rea urmare in contra legaturilor lor. Poarta suzerana insa, n-a lasat nici un prilej fara a calca tractatele. Ea instraina parti din Moldova, dadu necontenit lovituri locuitorilor, isi resbuna pentru intriga sa cu strainii asupra romanilor. De sute de ori incalca ea insasi tara cu sabia, singerind si macelarind poporul nevinovat. De alta parte, Austria lucra necontenit la mreaja cu care sa-si mai adauge pamintul Bucovinei (...); Pentru inlaturarea marelor suferinte ale neamului sau, desi printul era de credinta catolica, acesta a solicitat reprezentantilor puterilor garante sa sprijine: "Unirea Moldovei cu Tara Romaneasca, pentru ca locuitorii ambelor Principate sunt frati de acelasi sange si de aceeas origine. Unirea, care poate face o singura tara mai intinsa si mai puternica. Unirea, care leaga sau intruneste pe toti fratii romani la un loc. Unirea, in fine, care ar inlatura in viitor toate mizeriile si intrigile straine pentru spolierea tarilor. Unirea Moldovei cu Tara Romaneasca, de vreme ce celui dintai nu i se intoarce intreaga Basarabia si Bucovia ce i s-a rapit". Aceasta a fost gindirea acelei generatii de romani fauritoare a marilor acte nationale din secolul al XIX-lea, care avea drept principiu calauzitor "nici un ban nemuncit de mine in casa mea". Timpurile au trecut, dar naravurile au ramas. Astazi, alte grupari de cetateni romani amorali, lipsiti de educatie cetateneasca, cultura si respectul datorat semenilor, se folosesc de tumultul popular din decembrie 1989 si se proclama clasa politica, fara sa stie a conduce un popor si o tara pe calea fireasca a democratiei, progresului si a prosperitatii. Nesatula "clasa politica romaneasca" a ruinat si jefuit rezultatele muncii poporului roman, si-a insusit tezaurul financiar al tarii. Fabricile si uzinele, bancile si valorile culturale au fost acaparate de escrocii mafioti ai lumii. Presedintii, guvernantii, parlamentarii tarii au uitat cu totul de pamintul sfint al Moldovei de peste Prut si cel din "Tara de Sus", populatia romaneasca de acolo si drepturile istorice ale romanilor de a trai uniti si liberi, prosperi prin munca lor. Timp de un deceniu si jumatate pretinsa clasa politica romaneasca n-a intreprins nimic pentru reunificarea teritoriilor si populatiei rapite, pentru a asigura in interiorul statului posibilitatile liberei dezvoltari a cetateanului roman. Accentuarea sentimentului de pierdere a credibilitatii institutiilor statului roman si a persoanelor conducatoare s-a datorat in buna parte incurajarii exclusivismului si sovinismului maghiar in interior si exterior. Scopul politic al acestora este clar exprimat. Acesta urmareste transformarea romanilor in enclave minoritare de secui si ceangai maghiari, pentru a distruge statului national unitar al romanilor, dar si impunerea dominatiei economico-sociale, militare, politice si culturale a maghiarismului. In aceste scopuri ei inventeaza "protectia culturii traditionale a ceangailor bazata pe limba maghiara", desi aceasta n-a existat niciodata in Moldova.

prof. dr. Dumitru ZAHARIA, Ziarul de Bacau