Oficial, scoala de stat din acest sat a inceput sa functioneze la data de 28 septembrie 1865. Initial, numarul elevilor a fost redus. Comuna avea, in perioada de inceput a activitatii scoalei, un total de 650 de familii. Populatia scolara, conform datelor oferite de invatator, era una formata din 64 de baieti si 48 de fete, din care au venit la deschiderea anului de invatamint doar 37 de elevi, din satele: Valea, Buchila, Albeni, Floresti. Inscrierea in catalog in formele: Marita Ioan Borcea, Ianos Ioan Popovici, Ioan Vasile Popa, Petrea Antal Tancau, Antal Mihai Jitaru etc. convinge asupra pastrarii constiintei romane a formarii onomasticei personale in conformitate cu traditia locului si celorlalte asezari cu populatie de rit catolic. Oamenii asezarilor de aici se aflau sub autoritatea marelui proprietar german Pulcheria de Witgenstein si a colonelului Neculai Pisoschi. Ambii proprietari, in mod demagogic si sfidator si-au asumat raspunderea intretinerii scoalei si a invatatorului ei. Scopul actiunii lor n-a fost decit unul umilitor si chiar batjocoritor la adresa invatatorului si a elevilor sai. Cei doi nu si-au onorat citusi de putin obligatiile asumate, iar primaria locala nu avea oameni capabili sa analizeze si sa rezolve, in mod onorabil, problema invatamintului de stat de aici. Invatatorul a fost nevoit sa ceara transferul la o scoala intretinuta de stat deoarece era pus in situatii neacceptabile. Administratorul Parohiei catolice Valea Seaca era in cele mai strinse raporturi cu proprietara celor 2.391 de hectare teren agricol, padure si pasuni. Acesta, indiferent de numele pe care l-a avut: Anton Finta, Anastasie Toth, Innocentiu Petras, Ioan Nepomucenus Liegerhoffer, a efectuat modificarile cerute de necesitatile maghiarizarii toponimelor si a onomasticei de familie si de botez, a cultivat ura cea mai desantata impotriva scolii, invatamintului si limbii romane. Activitatea acestor "apostoli" ai (ne)adevarului reusise sa impuna oamenilor din Valea Seaca falsa conceptie a apartenentei la "grupul etnic al ceangailor", dar si totala izolare a acestora pentru a-i pazi de "pacatele lumesti", dar mai ales de folosirea limbii romane, "una schismatica", iar vorbirea ei era tratata ca unul dintre cele mai groaznice si de neiertat pacate, pedepsite de Dumnezeu ca pe savirsirea celor mai ingrozitoare pacate. Asemenea actiuni aveau menirea inselarii catolicilor asupra adevaratei lor origini, impunerea limbii maghiare, cultivarea constienta a neadevarului cu privire la originea lor, a limbii vorbite de inaintasii acestora. Pentru a convinge pe oricine, prezentam concluzia invatatorului Soltuz, inscrisa intr-un raport intocmit in anul 1899. "Ceea ce este mai regretabil", scria el, "in aceasta comuna e ca populatiunea ei, fiind compusa exclusiv din unguri, care nu cunosc limba romaneasca, copiii lor, cind vin pentru prima oara la scoala, invata mai intii a vorbi romaneste si apoi actiunile prevazute de programa. Din experienta mea zilnica, e admirabil insa cum acesti copii de ceangai-unguri, in timp de citeva luni de frecventare deprind bine a vorbi romaneste, si dupa un an chiar pierd accentul ceangaiesc, asa ca in clasele urmatoare se face programa".
                Rezulta cu multa usurinta rolul ticalos al preotilor catolici din aceasta parohie, care au reusit, prin modul lor de inselare si pervertire a romanilor, catolicii de aici sa aduca la acest inalt grad de pervertire nationala a constiintei lor romanesti. Constatarile dramatice ale invatatorului au continuat prin a relata consecintele bigotismului si urii cultivate in rindurile romanilor de catre slujitorii inrobiti sovinismului austro-maghiar si politicii imperiale de cotropire a pamintului romanesc. ... "locuitorii acestei comune, «ceangai», nu cunosc limba romana, in special femeile nu pot vorbi nici una romaneste. Ei duc o vata aproape patriarhala, retrasa, evita contactul cu locuitorii altui sat, sint supusi preotilor catolici, femeea e considerata unealta barbatului, fiind uneori tratata chiar brut de barbat, urasc ingrozitor scoala romaneasca, mai ales pentru succesul femeesc, e considerata ca absolut netrebnicioasa. Multi locuitori cauta fel de fel de pretexte spre a scoate copiii din scoala". (...). "Cei care nu frecventeaza scoala ramin fara sa invete macar a vorbi romaneste, ceea ce face ca influenta romanismului sa fie nimicita atit in instructiune, cit si in limba", prin actiunea unor preoti catolici inculti si ultra-extremisti. Acelasi invatator, raspunzind la chestionarul traditiilor istorice ale asezarilor intocmit de Nicolae Densuseanu, a tinut sa arate ca locuitorii satului pastrau in memoria lor faptul ca locuintele lor erau asezate pe coastele dealului de pe timpul luptelor lui Stefan cel Mare cu Matei Corvin. Batrinii sustineau ca in urma cu o suta de ani erau calugari ortodocsi. Toponimele Movila Baltatei amintea plantarea viilor cu vita adusa de la Odobesti: coarna, busuioaca, capreanca, francota. Traiul stramosilor lor era in bordee, ascunse prin paduri. Mosia lor se intindea de la apus la rasarit, precum si de la virful dealului la sesul Siretului, ceea ce corespunde cu hotarnicile poruncite de instantele de judecata. Dascalii satului au aratat si faptul ca tirgurile sau iarmaroacele se tineau aici de doua ori pe an, si anume la 29 iunie si la 29 august. Cele doua zile de sarbatoare erau folosite pentru schimbul de produse dintre locuitorii asezarilor de aici si ai celor invecinate. Interesante sint constatarile intelectualilor romani din aceste sate asupra vocabularului folosit de locuitorii comunei, indiferent de provenienta si religia lor. Din cele scrise de ei rezulta ca acestia aveau cunostinte suficiente despre Alexandru cel Mare, Traian, Stefan cel Mare, Mihai Viteazul, Ioan Potcoava. In vorbirea lor curenta foloseau cuvintele "calcaiu, cuiu, intaiu, ureche, genunche, ochi, ceriu, cinci, ghine, impodoghi, corghi, hiana, hierbinte, chiele, chivota, chita, ghita, ghin, hulpe, holbura, huezea, batatura, legatura, am lucrat, am arat, am semanat, am secerat, am prasit. Oricine isi poate da seama ca eforturile slujitorilor catolici maghiarizatori nu aveau succes decit asupra oamenilor care nu frecventau o scoala - femeile, tinerele si o mica parte a baietilor, pe care ii amenintau mereu cu pedeapsa divina in cazul vorbirii limbii romane. Viata si activitatea zilnica inlaturau din vocabularul impus de preotii sovini trimisi ai Transilvaniei si Ungariei romanesti maghiarizate prin mijloacele specifice barbariei maghiarismului, sustinuti in mod consecvent de Curtea Imperiala din Viena, cardinalul primat al Ungariei si episcopii, ascultatori fata de cele doua forte politico-religioase.

prof. dr. Dumitru ZAHARIA, Ziarul de Bacau