




















Viciul imita virtutea, iar neghina se sileste sa fie socotita grau; prin forma ei, se aseamana cu graul, dar este dovedita prin gust de cunoscatori. Si diavolul se preface in inger luminos, nu insa ca sa se reintoarca acolo unde era, ci ca sa imbrace cu intunericul orbirii si cu o stare ciumata de necredinta pe cei care duc o viata la fel cu ingerii.
Multi lupi umbla de colo colo in haine de oi, au imbracaminte de oi, dar nu si unghiile si dintii. Sunt imbracati intr-o piele blanda, inseland prin infatisarea lor pe cei simpli, dar varsa din dintii lor veninul cel ucigator al necredintei.
Avem deci nevoie de har dumnezeiesc, de minte treaza si de ochi veghetori ca sa nu mancam neghina ca grau si sa ne vatamam din nestiinta, nici sa fim sfasiati luand lupul drept oaie si nici sa socotim inger binefacator pe diavolul pierzator si sa fim inghititi de el.
Sfantul Chiril al Ierusalimului - Cateheze
|
|
APOSTAZIE SI... "PROGRES"
Am cercetat cu insistenta mai multe dictionare, la cuvantul modern, pentru ca el pare a fi „cheia” binelui contemporan. L-am gasit „tradus” prin nou, actual, recent, în pas cu progresul, altfel spus, ceva care nu mai are legatura cu trecutul, ceva mereu schimbat, continuu prefacut si renovat, perfectionat. N-am pornit degeaba la aceasta lamurire, m-au starnit trei agenti ai reformei, euromisionari si eurocivilizatori. Dupa acestia, nu poti sa ai acces la o sosea neteda, la apa curenta în casa si la curent electric, daca nu-ti reformezi sufletul din temelii. Nu esti în ton cu civilizatia europeana si cu modernitatea.
Ce spune primul sol al erei noi? Ca mentalitatea si credinta noastra ortodoxa ne-au „tinut departe de valorile si institutiile spiritului european, "ne-au deconectat de la evolutiile lumii civilizate" (Autor: Catalin Avramescu, profesor de istoria ideilor politice, si publicist; articolul din care citam: "Romania reformata", în Revista "22", nr. 859, din 22-28 august 2006, p. 12). El mediteaza la menirea istorica a Ortodoxiei si observa, pe baza unei închipuiri a mintii, ca dezastrele economice, toate relele si necazurile de la aceasta ni se trag, suficient pentru a ticlui concluzia ca „rolul ortodoxiei romanesti a fost unul mai curand nefast”, crestinismul nostru este unul „bizar”, altfel spus, o bazaconie. Daca n-am renuntat la credinta ortodoxa, am ratat modernizarea. Ca sa nu repetam greseala, acum, la intrarea în Uniunea Europeana, ne avertizeaza dresorul nostru ideologic, dl. Avramescu (nume cu rezonante vechi, deloc moderne, preluat de la poporul biblic), trebuie sa abordam problema radical: "E timpul sa întelegem ca mai profunda decat reforma legilor sau a obiceiurilor este reforma credintei. E vremea sa ne întoarcem catre resursele autentice ale civilizatiei occidentale, nu doar sa îi imitam formele. Asa cum am abandonat chimirul, cusma si pasatul de mei, asa sa parasim cu totii bisericile acestea, pentru a redeveni oameni liberi.
Sa nu va para rau dupa ele, caci sunt lucruri din lumea aceasta. Daca va fi sa avem un viitor întru spirit, el va fi într-o Romanie reformata”. Adica sa ne lepadam de Hristos, de parinti, de mantuire (ca doar raiul nu are "banci tricolore"), sa ne dam credinta pe reforma calvinista, luterana, presbiteriana, de oricare, numai reforma sa fie, deoarece aceasta ne asigura modernitatea, civilizatia, prosperitatea materiala si confortul spiritual. Idee de lux, emisa pana acum pe ocolite, mai precaut, cu oarecare viclenie. În prezent, însa, nu mai e nevoie de prefacatorie, gata, ni se da ultimatum cu aroganta, grosolan, fara rusine.
A doua „voce” dascalitoare e un cor, format din mai multi membri ai Fundatiei Konrad Adenauer din Bucuresti si din unii teologi romani care au participat la conferinta internationala „Ortodoxia în Europa”, 6-7 septembrie 2006, la Centrul Cultural Palatele Brancovenesti de la Mogosoaia. Solistul corului este dr. Gunther W. Dill, directorul Fundatiei Konrad Adenauer (o organizatie politica, nereligioasa) care constata ritos ca „în Romania exista un decalaj considerabil fata de modernitate, ceea ce se reflecta si în termenii religiei”. El face si predictii de stricta actualitate: „Religia pare sa devina o valoare, împreuna cu alte valori într-o oferta generala, din care ne servim” (vezi suplimentul „Plus 22”, nr. 202, dedicat exclusiv evenimentului de la Mogosoaia). Un corist cu voce de bas, de la aceeasi fundatie, dl. Rudolf Uertz, priveste cu asprime pozitia Bisericii Ortodoxe (nu precizeaza daca se refera numai la cea romana) fata de „drepturile liberale ale omului” (culmea este ca nemtii acestia se declara crestin-democrati, dar se lupta pentru ideile liberale, Dumnezeu sa-i mai înteleaga!), si fata de „principiile economiei de piata”, pozitie care-i dau motive de nemultumire, drept pentru care ne administreaza o sarcina urgenta: „BOR trebuie sa aiba o etica sociala proprie, ca o disciplina de sinteza care sa se confrunte cu aspectele culturale, economice, politice moderne si sa le reflecte prin prisma valorilor crestine”. Dupa el este musai sa ne însusim principiile modernitatii (în esenta, acestea privesc drepturile omului, care includ pacatele si depravarile cele mai mari!) si sa le preschimbam în "valori crestine", adica sa le adoptam ca fiind de la Dumnezeu: "Pentru biserica este important consensul între conceptia personala a omului în societate, stat si sistem juridic". Ceea ce ar însemna ca nu Hristos este etalonul la care se raporteaza si se aliniaza toate, credinta, munca, relatiile, conducerea statala, economia etc., ci statul este dumnezeul caruia trebuie sa i se închine inclusiv biserica. Acestui idol, marele stat continental si poate celui mondial, îi aduc osanale si doi romani, cadre universitare, dl. Radu Preda de la Cluj si dl. Radu Carp de la Bucuresti, care ne învata ce e cu subsidiaritatea politica si religioasa, ceva în sensul ca statul urias va delega biserica sa preia unele din sarcinile sale social-politice, biserica fiind considerata o institutie între alte institutii subordonate lui. Idee tot de lux, care consoneaza perfect cu aceea a dlui Avram(escu) de la revista "22", care considera ca nu "exista alternativa rezonabila la optiunea protestanta", nici macar pentru aceia "care nu profeseaza o credinta anume. Chestia asta cu profesarea unei credinte îmi place peste poate (sic!). De asemenea, îmi place ca toti gandesc la fel, de parca si-au tras creierele la xerox: credinta e o profesiune cu valoare de piata si, deci, trebuie mereu prefacuta, modernizata, pentru a se vinde mai bine pe taraba liberala a statului consumist, mondializat, caruia îi slujeste. Daca esti cumva ortodox într-o astfel de împaratie, datorita principiilor tale ne-moderne, se umfla asfaltul, se scufunda blocul, se arde televizorul, se înfunda caloriferul s.a.m.d., adica patimeste rau de tot civilizatia. Crestinismul ortodox, întrucat este si el o biata religie, între atatea altele mult mai ochioase si sulemenite, ba chiar moderne, este chemat la misiune terestra, sa slujeasca politic, social, etic, cultural, împaratia mamonei.
Aceasta este si ideea celei de-a treia voci, una iehovista, dar anonima: mi-a strecurat pe furis, sub usa, un pliant mobilizator. Tremurul agitatoric al iehovistului porneste de la relele îngrozitoare ale vietii contemporane pe care nu le putem evita cu nici un chip, decat daca ne pornim, cu mic cu mare, într-un singur cuget (acela iehovist), la construirea unei împaratii vesnic fericite aici, pe pamant: "sa iei adevarul despre o viata vesnica într-o Lume Noua, fara sfarsit".
La prima vedere pare ca aceste trei directii de gandire sunt diferite, n-au nici o tangenta una cu alta, ca îsi vede fiecare de misia lui. În realitate, însa, observam asemanari izbitoare, consens deplin în ideile lor. Întai de toate, tuturora le miroase rau Ortodoxia, nu-i buna defel asa cum e în prezent, trebuie schimbata radical sau eliminata definitiv. Trepadusul de la "22" o scoate vinovata de "marasmul" acestei tari, ca pedepsele si crizele care vin peste un popor nu decurg din pacatele lui, ci din credinta curata si dreapta în Dumnezeu. Asta e judecata demna de un profesor universitar? Este o gandire rasturnata, rastalmacitoare, tipic diavoleasca, semanand confuzia în mintea crestinilor. La fel de simptomatica este preocuparea celor de la Fundatia Adenauer, politicieni get-beget, pentru modernizarea Ortodoxiei. Pur si simplu, alta religie nu trebuie modernizata, dar Ortodoxia da, pentru ca vezi, matale, "crestinii din Germania sunt cu totii în aceeasi barca si împreuna pot vasli", însa ortodocsii navigheaza cu alta corabie pe marea lumii si în alta directie. De aceea trebuie adusi pe puntea unui vapor unic, sa slujeasca împaratiei acesteia. Iar iehovistul denigreaza Ortodoxia, scriind ca rugaciunile pentru morti si adorarea icoanelor sunt erori, ca iadul nu exista etc. În al doilea rand, toate cele trei voci ne îndeamna imperativ sa ne lepadam credinta ortodoxa si sa devenim una cu strainii rataciti, fie protestanti, fie iehovisti, fie orice altceva, numai ortodocsi nu ("ca divizarea dintre crestini este motivul principal pentru faptul ca Europa nu-si recunoaste astazi radacinile crestine ca în trecut"). Argumentul folosit de toti cei în cauza este de-a dreptul aiuritor: "valorile ce îsi au originea în crestinismul primitiv, reinterpretate de teologii Reformei si de filosofii Luminilor […] sunt centrale pentru omul european" (formularea îi apartine maestrului Avram(escu) si ar rezulta din ea ca Ortodoxia nu are nici o legatura cu crestinismul primar, dar protestantismul are). Uita, saracul, un amanunt, anume ca jumatate din populatia Europei e rupta complet de religie, iar cealalta jumatate nu-si mai recunoaste radacinile crestine, asta dupa doar cateva sute de ani de reforma protestanta. În al treilea rand, toti ne cer corectitudine politica, acceptare neconditionata a pacatelor sub forma drepturilor omului, schimbare de dragul realitatilor istorice. Conceptia despre lume si viata îi deranjeaza cel mai rau, mai exact faptul ca ortodoxul pune toate pe seama lui Dumnezeu, ca toate sunt guvernate de sus, prin pronie. Ori ei vor sa impuna vointa omului, asa e în apus, în fata vointei lui Dumnezeu. În al patrulea rand, toti considera religia si biserica slujitoare ale statului, ca subsidiare cu rol social, eventual cultural, ale acestuia. Credinta trebuie sa devina o profesie, corelata cu marketingul, informatizarea, democratia, profitul, comunicarea si altele. Mantuirea si viata vesnica nu-i priveste pe acesti devotati ai împaratiei veacului acestuia, nici Dumnezeu nu-i intereseaza deloc. Este înspaimantator ca nu mai au decat interese materiale si placeri (care decurg din drepturile omului). Urasc Ortodoxia cu ardoare, o ataca violent si ne cer sufletele contra comoditatii si prosperitatii. Parintele Cleopa, citand Sfanta Scriptura, ("ce-i va folosi omului, daca va castiga lumea întreaga, iar sufletul sau îl va pierde" - Matei 16, 26), ne spune într-o carte de-a sa, ca un suflet de om este mai pretios si nu poate fi rascumparat de tot globul pamantesc cu toate bogatiile lui la un loc. Stie Satana sa negustoreasca valorile supreme ale omului, iar slujitorii sai, daca pana acum au negociat cu noi, sunt trimisi, iata, sa ne porunceasca, sa ne impuna supunerea imediata la vointa demonica. Ne vom da sufletele de buna voie? Ne vom vinde credinta, a se citi moderniza? Îl vom parasi pe Hristos pentru promisiunile desarte ale mamonei?
Ioan ENACHE, revista CREDINTA ORTODOXA
|