Cind se scarpina pe chelie, in nas sau mai stiu eu pe unde, domnului Cosmin Gusa ii trasneste in cap cite o idee cu care fericeste natia romana cu inca o gugumanie.
                Neavind astimpar si nemaiajungindu-i spectrul politic, de curind s-a apucat sa ceara o "Internationala a Ortodoxiei", care n-a avut nici un ecou in mediile ecleziastice romanesti. A avut, insa, in cele rusesti, patriarhului Alexei al "Maicii Rusia" placindu-i ideea si considerindu-se indreptatit sa pastoreasca intreaga crestinatate din Rusia, Romania, Bulgaria, Serbia, Grecia, Georgia si Armenia. Insusi cuvintul "internationala" aromeste a comunism si se pare ca pravoslavnicii rusi sint puternic atasati acestui tip de uniune interstatala sau religioasa, in care ei sa detina puterea. Numai ca Biserica Ortodoxa Romana este infinit mai atasata Patriarhiei Ecumenice a Atenei, unde dupa '89 au poposit cam toti aspirantii nostri la inaltele ierarhii, pentru doctorate in teologie si sesiuni de comunicari religioase. De curind, Patriarhul Ecumenic Bartolomeu a batut palma frateste cu Primatul Greciei, Hristodulos, urmind ca la sfirsitul acestei luni Papa Benedict al XVI-lea sa-l viziteze pe capul bisericilor ortodoxe la Constantinopol pentru a pune bazele unei concordii mai strinse intre cele doua biserici surori: catolica si ortodoxa. Oricit le-ar suride ideea de "internationala religioasa" liderilor de la Moscova, clerul nostru impartaseste mai curind sentimentele si resentimentele poporului roman fata de fosta URSS, transferate acum, vrind-nevrind, si asupra Rusiei lui Putin. Ierarhii romani urmaresc cu mare interes relatiile Atenei cu Constantinopolul, de unde ne vin sperantele unor mai strinse legaturi de suflet, dogmatice si de viziune moderna asupra lumii contemporane subjugata de scientism si de "filozofiile" consumiste. Prea putin (sau deloc) intereseaza relatia cu biserica rusa, mai ales ca inaltii prelati nu uita usor pataniile cu "Patriarhul rosu" sau "Sovrom Patriarh", cum l-au denumit pe Justinian cel din anii ocupatiei sovietice. A propune acum o "internationala ortodoxa" nu reprezinta altceva decit o initiativa polivalent politico-economica, avind in vedere tendintele Moscovei de a controla Europa cu ajutorul gazelor si petrolului din Marea Caspica. In consecinta, Cosmin Gusa doreste o "abordare realist-pragmatica a raporturilor noastre cu imperiul energetic de la rasarit". Asta, insa, e un aspect politico-economic, care n-are a face cu spiritualitatea religioasa. Din acest punct de vedere trebuie definite planurile de interes: unul economic, altul politic si altul religios. Fiecare de sine statator, ireductibil unul la altul. Asa ca ideea domnului Cosmin Gusa mi se pare doar una excentrica. E lansata mai mult ca sa se bage singur in seama.
                De altfel, in 1932, Nae Ionescu facea o propunere similara, catalogata drept dubioasa de catre clerul din Romania, cu toate ca filosoful observa cu acuitate ca "regimul rus care sa ne convina noua, nu-l prea vedem. Important pentru noi nu este regimul de la Kremlin, ci recunoasterea drepturilor noastre asupra Basarabiei. Nu ne-a convenit Rusia tarista; nu ne-a convenit Rusia lui Miliukov si a lui Kerenski; nu ne convine nici republica lui Stalin. Putem noi astepta ceva mai bun de la Rusia?" De aceea, cred ca e mai de folos ca politicienii sa se ocupe numai de politica, lasind biserica sa-si vada de-ale ei, fara a incerca sa o implicam in jocuri periculoase scornite de neofiti in ale credintei, dar cu ambitii politice greu de masurat si definit. "In tara noastra n-au putut niciodata - nici patriarhi, nici sinoade - sa introduca in practica bisericeasca nastrusnicii de vreun fel, pentru ca aparatorul religiei este insusi trupul bisericii, adica poporul insusi", scria Mitropolitul Antonie Plamadeala, statornicind, astfel, inexistenta vreunei deosebiri intre credinta ferma a enoriasului obisnuit si "excelsia docens". De ce ar fi acum altfel? Ar trebui oare B.O.R. sa urmeze caile politice ale statului? Are acesta alte si destule mijloace sa negocieze aspectele economice ale lumii contemporane fara a amesteca Biserica. Sa ne reamintim ca incercari de felul celor propuse de Cosmin Gusa s-au mai facut si cam tot cu acelasi succes. Mai mult credit as acorda initiativei Marelui Rabin al Israelului, care propune o institutie mondiala religioasa de tip ONU, in cadrul careia dezbaterile dogmatice ar capata mai multa substanta, un plus imens de umanitate, toleranta si intelegere intre lumi de diverse credinte, intre care astazi bintuie fantoma nimicitoare a terorismului deja globalizat.
Vasile Pruteanu, Ziarul de Bacau