În data de 23 iunie 1993, a avut loc în Liban, la Balamand, o intrunire ecumenista ce a elaborat un document din care vom spicui doar ceea ce frapeaza. In documentarea noastra am folosit o brosura tiparita la Sibiu, nu mult dupa, cu binecuvantarea Mitropolitului Antonie Plamadeala, participant dezbatere. De asemenea Inalt Prea Sfintiei Sale ii apartin atat notele asupra articolelor cat si cuvantul introductiv, unde se fac niste precizari deloc neglijabile. Mai mentionam ca Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane a adoptat documentul!
                I.P.S. Antonie ne informeaza in Cuvantul Introductiv ca, in 1980, dupa pregatiri prealabile, anatemele reciproce dintre cele doua "Biserici surori" (ortodoxa si catolica) [1] au fost anulate! Sapte ani mai tarziu, la Bari, in Italia, s-au discutat despre Sfintele Taine: Botezul, Mirungerea si Sfanta Euharistie. Cu acet prilej s-a hotarat ca cele doua traditii, orientala si occidentala, se admit in paralel, "fara sa se spuna ca una ar fi rea si alta ar fi buna"! "S-a ajuns la concluzia ca, in privinta acestor Taine, cele doua traditii pot coexista fara sa constituie diferente ireductibile si motive de separatie intre cele doua Biserici".
                in continuare, aflam un lucru extrem de important despre Biserica Greco-Catolica: in documentele Vaticanului, ea apare sub denumirea de Biserica Catolica Orientala. De altfel, Roma insasi ii considera in intregime catolici, numeste episcopi, Papa ii cheama pentru a le cere rapoarte si a le da dispozitii, etc.. IPS Antonie, a constatat pe parcursul lucrarilor de la Balamand ca unitii, desi de alte rituri dcat cel latin, au mers la slujbele catolicilor savarsite in rit latin, si intareste ca "toti sunt catolici".
                Repunerea in drepturi a Bisericii Greco-Catolice (sau mai bine zis a Bisericii Catolice Orientale), IPS Antonie o considera fireasca deoarece "intra in cadrul legislatiei mondiale privitoare la drepturile omului"; totusi mentioneaza ca numarul credinciosilor este cel pe care il arata recensamintele actuale (1%), cifrele de acum secole nemaifiind valabile, si ca lacasurile de cult apartin credinciosilor. in acest sens, fostul Mitropolit al Ardealului sus pomenit, exemplifica faptul ca in 1700, ortodocsii care au devenit greco-catolici si-au luat cu sine si lacasurile de cult ortodoxe. Tot asa s-a intamplat si in secolul XVI cand unii catolici au trecut la protestantism, cu tot cu bisericile catolice, sau, alt exemplu, cel cu Biserica Neagra din Brasov, sau catedrala evanghelica din Sibiu, care au fost catolice. "Daca credinciosii au redevenit din uniti, ortodocsi, cum au fost inainte de anul 1700, ei isi pastreaza si bisericile. in privinta asta opereaza traditia istorica - practica din trecut in situatii similare - si nu «principii generale» juridice, cum le numeste Documentul de la Balamand" [2]. Despre uniatism, s-a facut precizarea in Document ca "n-a fost in istorie decat o incercare a Romei de a face prozelitism printre ortodocsi".
                Terminand cu Introducerea IPS Antonie, incepem parcurgrea documentului propriu zis si citim in articolul 10, ce face referire la actiunile de prozelitism catolice, ca: "…Biserica catolica a dezvoltat o viziune teologica dupa care ea se prezenta pe sine ca unica depozitara a mantuirii. Reactionand, Biserica Ortodoxa, la randul ei a preluat aceiasi viziune, dupa care numai ea putea garanta mantuirea. Pentru a asigura mantuirea fratilor «separati» au avut loc chiar rebotezari de crestini, ignorandu-se existenta libertatii religioase a persoanelor si a credintei lor (in botez, care se administreaza o singura data [3])…". Articolul 11 condamna trecerea cu forta la ortodoxie a greco-catolicilor: "Anumite autoritati civile au facut incercari de a readuce pe catolicii orientali in Biserica parintilor lor. In acest scop, aceste autoritati civile n-au ezitat, cand li s-a prezentat ocazia, de a folosi mijloace inacceptabile". Cu privire la acest articol, IPS Antonie remarca pertinent ca "mijloacele autoritatii Habsburgice din anii 1700-1785, au fost tot atat de inacceptabile, cand s-au folosit tunurile pentru a-i convinge pe ortodocsi sa treaca la uniatism". Articolul 13 ne informeaza ca: "…marturisirea credintei apostolice, participarea la aceleasi Taine, mai ales preotia unica, care celebreaza jertfa unica a lui Hristos si succesiunea apostolica a episcopilor, nu pot fi considerate ca proprietate exclusiva a uneia dintre Bisericile noastre. In acest context, este evident ca orice rebotezare este exclusa". IPS Antonie si Sfantul Sinod al BOR au acceptat acest punct de vedere, desi in Crez marturisim credinta intr-una soborniceasca si apostolica Biserica, nu in doua sau mai multe! Articolul 21 porunceste ca "primul demers care trebuie pus in practica este acela de a sfarsi cu tot ceea ce poate intretine discordia, dispretul si ura intre Biserici". Articolul 29 este de parere ca: "Episcopii si preotii au in fata lui Dumnezeu datoria de a respecta autoritatea pe care Sfantul Duh a dat-o episcopilor si preotilor celorlalte Biserici si, pentru aceasta, au datoria de a evita sa se amestece in viata spirituala a celeilalte Biserici". in articolul 30 este stipulat sa se dea "o atentie speciala pregatirii viitorilor preoti si a tuturor acelora care sunt in vreun fel oarecare implicati intr-o activitate apostolica exercitata acolo, unde o alta Biserica este in mod traditional inradacinata. Educatia lor trebuie sa fie in mod obiectiv pozitiva cu privire la cealalta Biserica. Toti trebuie sa fie mai intai informati despre succesiunea apostolica a celeilalte Biserici, si de autenticitatea vietii sale sacramentale".
                Cam asta ar fi, pe scurt, continutul Documentului de la Balamand. Mai amintim ca in opinia ecumenistilor, "numai dialogul dragostei ne va ajuta sa depasim neintelegerile reciproce" (articolul 20) si ca "numai Dumnezeu cunoaste pe adevaratii Sai martori" (articolul 23). Dar, domnilor ecumenisti, "neintelegerile" de care pomeniti si pe care le bagatelizati se datoreaza diferentelor dogmatice, care dogme si invataturi ne-au fost lasate de Sfintii Parinti si de Sfintii Apostoli, prin Duhul Sfant, iar Sfintiile Voastre, ca niste pastori vrednici, ar trebui sa feriti turma de rataciri si inovatii nu sa le insusiti in mod oficial! Caci dragostea de care pomeniti este o falsa dragoste de vreme ce nu are ca scop mantuirea sufletelor celor incredintati! Adevarata dragoste este cand salvezi pe aproapele tau de la caderea in prapastie, nu cand il conduci spre ea cu vorba mieroasa si fatarnica. "Dragostea nu se bucura de nedreptate ci se bucura de adevar." (I Cor. 13, 1-8)