Indreptarea calendarului

                Fiind creat dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu, omul este singura fiinta care are notiunea timpului, animalele traind intr-un prezent continuu.
                Daca vom privi in istorie, vom vedea ca fiecare civilizatie si-a elaborat propriul calendar, in conformitate cu propriile credinte, fiecare interpretand intr-un mod aparte timpul. Egiptenii spre exemplu, il stabileau in functie de domnia unui anumit faraon, conceptul de "an", asa cum il intelegem noi astazi, fiind necunoscut. La greci sau la hindusi, putem vorbi despre un ciclu temporal, cu observatia ca trecutul era mitologizat. Prin urmare, acuratetea masurarii timpului era si ramane relativa, raportandu-se la un sistem care mai mereu este definit de credinta "in ceva". Numai pornind de la niste axiome putem stabili veridicitatea unui sistem, in cazul de fata, cel al masurarii timpului. Ori, in crestinism, Adevarul nu este un concept ci o Persoana: Hristos, Fiul lui Dumnezeu, iar totul trebuie cantarit cu aceasta Masura. Asadar, la baza ideii de calendar sta Hristos (convingerea religioasa), iar nu astronomia.
                Calendarul nu reprezinta timpul insusi ci este o imagine a timpului, depinzand de viziunea religoasa din care a izvorat, deoarece elaborarea calendarului a fost ceruta de celebrarea sarbatorilor religioase si a sacrificarilor ritualice. Calendarul gregorian, nu este mai precis decat cel al Mayasilor, daca ar fi sa facem o comparatie.
                In 1920, Patriarhia de Constantinopol a trimis o Circulara tuturor Bisericilor crestine, recunoscand "superioritatea" noului calendar, considerand adoptarea lui ca fiind un mare pas inainte, din punct de vedere ecumenist. In acest sens, ecumenistii argumenteaza ca schimbarea calendarului nu este o dogma. Asa este, dar daca am elimina si celelalte aspecte nedogmatice precum: celibatul episcopilor, preotia femeilor, interzicerea femeilor de a intra in Sfantul Altar, inchinarea la Rasarit, etc., ar trebui sa re-analizam intregul concept de Biserica, cu dogme cu tot. Unde mai pui ca pana la Sinodul VII A Toata Lumea, cinstirea icoanelor nu era o dogma, acesta fiind argumentul forte al iconoclastilor.
                Calendarul religios este ca o icoana. Pana cand lemnul nu este pictat cu chipul Mantuitorului, el ramane lemn, si n-ar fi nici un pacat daca l-am taia si pune pe foc, dar dupa pictare devine un obiect sacru, de minuni-facator. La fel si calendarul! El se cheama "iulian" pana cand Biserica scrie pe el data Pastelui, socotind Pascalia dupa el, precum si Tipicul Mare. Din acel moment, el devine o icoana a timpului, prin care practica Bisericii transforma timpul in eternitate. Astronomia sau acuratetea matematica nu mai conteaza, deoarece acum problema a devenit una strict eclesiastica, adica o problema bisericeasca.
                Calendarul bisericesc face parte din Sfanta Traditie, iar cei care au acceptat schimbarea lui au provocat Sfanta Traditie. Nu-i un pacat usor!...
                Oare nu s-a mai dezbatut problema calendarului pana acum? Ba da, la sinoadele din 1583, 1587 si 1593, ultimul amenintand cu excomunicarea pe oricine ar indrazni sa-l schimbe. Deci, daca la mai multe Sinoade la care au participat de-Dumnezeu-purtatori-Sfinti-Parinti, s-a hotarat un lucru, atunci subiectul este incheiat si cazul clasat.
                Sfanta Liturghie reprezinta o lucrare a intregii Biserici, care are loc pe tot cuprinsul ei, reprezentand unitatea in spatiu, in timp, in istorie si de asemenea, o unitate a celor doua lumi (Cerul si pamantul), cand timpul se uneste cu vesnicia.
                Odata cu adoptarea noului calendar, armonia in care Bisericile Ortodoxe locale isi cinsteau sarbatorile, a fost rupta. Asa se face ca in timp ce Biserica Rusa, Biserica Sarba, dimpreuna cu Sfantul Munte si Biserica din Ierusalim canta "Fecioara astazi, pe Cel mai presus de fiinta naste...", noii calendaristi canta "In Iordan botezandu-Te Tu, Doamne...". In timp ce Bisericile fidele Traditiei patristice canta troparul Teofaniei, Bisericile noului calendar canta troparul Sfantului Macarie cel Mare.
                Biserica s-a manifestat dintotdeauna ca o simfonie, nu ca o babilonie. Dar iata ca, in sec. XX, niste oameni cu totul straini de Duhul Ortodoxiei [1], au rupt aceasta unitate.
                Caz concret: stim ca Duminica dupa Rusalii este Duminica Tuturor Sfintilor. Mai stim si ca Pastele nu poate cadea decat intre 4 aprilie si 9 mai, in functie de aceste date fiind considerat "devreme" sau "tarziu". Daca Pastele "pica devreme" postul Sfintilor Apostoli este mai lung. Daca Pastele "pica tarziu", postul Sfintilor Apostoli este mai scurt. Ceea ce nu multi stiu este ca acest Post are o importanta deosebita, iar micsorarea lui contravine Sfintei Traditii precum si Sfintelor Canoane. Doi patriarhi care au vrut sa micsoreze acest Post su fost inclocuiti: Ieremia III, in 1725 (propunea un Post de 12 zile) si Calinic, in 1783 (propunea un Post de 7 zile).
                Ce se intampla daca Pastele ar cadea pe 8 mai, dupa noul calendar? Atunci Duminica tuturor Sfintilor as trebui sarbatorita dupa praznicul Sfintilor Apostoli, ceea ce este inadmisibil. Ar mai insemna, de asemenea, ca sarbatoarea Sfintilor Apostoli ar cadea miercurea dupa Rusalii, adica un Post de numai doua zile, intr-o perioada in care Sfintele Canoane interzic postirea. E ca si cum ai tine post in zilele de Craciun sau Pasti.
                Canonul 56 al celui de-al VI-lea sinod ecumenic stabileste ca toate posturile se vor tine deodata (in comun). Ori, daca luam ca exemplu Nasterea Domnului, unii serbeaza odovania, in timp ce altii sunt inca in Post.
                Duhul Sfant s-a pogorat peste Apostoli, cand acestia erau adunati cu totii. Ce s-ar fi intamplat daca unii dintredintre ei ar fi primit Duhul Sfant, in timp ce altii s-ar fi ridicat zicand: "Nu! Noi il vom primi altadata!".
                Schimbarea calendarului a fost un act necugetat care a dus la incalcarea mai multor Canoane. Oare se va remedia aceasta (o)eroare vreodata?

[1] Afirmatia poate parea prea dura pentru cine nu stie ca multi dintre ierarhii ce au imbratisat noul calendar aveau grade inalte in masonerie.
[2] Articol tradus si adaptat dupa Vladimir Dimitrijevic

O ALTA PARERE FOARTE INTERESANTA A UNUI VLADIC CEH DESPRE INDREPTAREA CALENDARULUI

                Sistemul calendaristic gregorian, si cu atat mai mult pascalia nu sunt potrivite calendarului bisericesc ortodox. Dupa pascalia gregoriana, ziua Sfintelor Pasti s-ar serba, si se serbeaza chiar, in pofida legilor apostolice si sinodale, si in contradictie cu practica seculara bisericeasca, inainte de pastile evreiesti sau in acelasi timp cu evreii. De aceea ramane in vigoare dispozitia asupra necanonicitatii calendarului gregorian, in conformitate cu hotararea sinodului local de la Constantinopol din anul 1583. Pe acesta, pe buna dreptate, patriarhul ecumenic Ieremia II l-a denumit o arma a politicii papale a vremii, legata de autocefalia bisericilor grecesti si cu tarie l-a respins ca pe un samavolnic dusman al Rasaritului ortodox.
                Anul 1582, cand a fost introdus stilul nou, a incurcat toate calculele matematice. Numararea timpului dupa noul stil strica randuiala de odinioara a sarbatorilor ortodoxe, anume in randuiala dumnezeiestii slujbe (capul lui Marcu) mai ales in Postul Mare. Claritatea, actualitatea si calitatea practica a calendarului iulian decurge din faptul ca daca ziua se intoarce aici la acelasi numar dupa 28 de ani, luna noua si luna plina se regasesc la acelasi numar dupa 19 ani. De aceea pascalia se repeta la fiecare 532 de ani. (19x28)
                Incepand cu anul 1941, este in vigoare noul indiction, al paisprezecelea. Prof. Bolotov aprecia foarte mult claritatea si valoarea educativa a contabilitatii anilor iuliani, si considera lepadarea lui ca nefondata. Mitropolitul Antonie (Vadkovsky) spune: "Calendarul iulian este in orice caz, o ancora a nadejdii, prin folosirea lui in practica bisericeasca, care ii apara pe fiii ortodocsi de despartirea de noi in practica bisericeasca, si astfel ii impiedica de a fi inghititi cu totul de lumea eterodoxa care tanjeste sa ne asimileze".
                Dupa cum am vazut, stilul nou, fata de cel vechi, si de asemenea a sa pascalie au aparut demult iar greutatile legate de introducerea lor au aparut la randul lor pe parcurs. Pe acest drum s-au formulat si s-au intarit cele mai valoroase norme ale pascaliei.
                Sinoadele ne-au dat legile dupa care sa sarbatorim ziua Pastilor. A fost cladita o unitate in serbarea Pastilor, unitate care nici in zilele noastre nu este desavarsita.
                In lumina invierii lui Hristos vedem icoana deslusita a invierii de obste. Evident, aici a lucrat puterea si suflarea Duhului Sfant. Cand ne uitam mai bine, vedem aici unde a ajuns credinta si dragostea de Hristos a credinciosilor Sai. In unele biserici este intr-un fel, in altele celalalt, "dar crestinii au pace intre ei", spune Sfantul Irineu de Lyon (Lugdunum). Si noi, in biserica noastra traim in liniste. S-ar cuveni totusi sa-i crestem duhovniceste si sa ii conducem spre unitate. Deoarece slavirea invierii lui Hristos nu este prilej de schimbare ci o sarbatoare canonica si dogmatica. Se cere, cinstiti parinti, sa fim foarte atenti la acest lucru.
                Chiar daca diferenta din sarbatorirea Pastelui nu a pricinuit vreo despartire in Biserica noastra Ortodoxa cehoslovaca, totusi aceasta da nastere unor neconcordante intre credinciosi deoarece exista la noi obiceiul de a ne vizita cu prilejul Pastelui. Unii postesc iar altii sunt in sarbatoare. Acest amanunt ne aminteste de necesitatea unitatii. Deosebirile fata de bisericile din apus nu s-ar fi putut ivi inainte de aceasta data, data reformei calendarului, anul 1582, (trecerea pe calendarul gregorian), in relatiile dintre bisericile ortodoxe si cele din apus, aflate in neconcordanta. inainte, noua ortodocsilor, aceste deosebiri introduse in vest, nu ne faceau atatea probleme, dar acum, la sfarsitul secolului XX incercarile de trecere la noul stil se refera si la ortodocsi.
                Cea de a patra consfatuire a tuturor bisericilor ortodoxe de la Geneva din anul 1968, a avut pe agenda ei si tema pascaliei si a pascaliei pe stil nou. Pe acest subiect au luat cuvantul reprezentantii bisericilor Rusiei, Greciei, Romaniei, Bulgariei, Ciprului si Cehoslovaciei. Asupra acestui referat au avut loc discutii in cadrul comisiilor. Problema calendarului a fost supusa cercetarii din punct de vedere canonic si practic-pastoral.
                Comisia interortodoxa cere ca sarbatorirea Pastilor sa se faca in toate bisericile conform calendarului iulian, si aceasta atat in ceea ce priveste sarbatorile fixe, cat si Pascalia. Unele din bisericile locale au aratat ca le e greu sa treaca pe calendarul iulian, acolo unde se deosebesc de cel gregorian. Acest lucru s-ar realiza doar printr-o pregatire si educare moral-duhovniceasca dificila. Se cere asadar a se incepe printr-o pregatire a bisericilor locale, in vederea atingerii unitatii sarbatorilor pascale. Profesorul Institutului Saint Serge din Paris, in calitate de om de stiinta si astronom, a aratat ca spre deosebire de cel gregorian, calendarul iulian este mai precis. Acesta a recomandat presedintiei sa inceapa sa se ocupe inca din acel moment de pregatirea unui mare Sfant sinod pentru ca lucrarile acestei conferinte sa nu fie zadarnice.

Cinstiti parinti si frati!

Domnul m-a invrednicit sa fiu co-partas al slujbei la altarul lui Hristos impreuna cu voi. Mi-a fost foarte greu sa ma obisnuiesc, impreuna cu credinciosii cu pascalia dupa calendarul gregorian. Dar pentru reusita lucrului am folosit iconomia pentru a nu rupe Biserica si pentru a pregati conditiile pentru consolidare. Si au trecut 38 de ani. Colegii mei din Podcarpatica au spus ca de dragul cinstei de episcop am devenit un adept al stilului nou. Au scris monahilor de la Sf. Munte Athos si schimonahul Vladimir Varnava, care imi este apropiat, mi-a citat scrisoarea de care e vorba. I-am scris de ce, dar, el, odata cu scrisoarea lui a incetat corespondenta. Dupa cum se stie, comunistii au hotarat sa ne preseze si sa ne dea cu totul pe stil nou. S-au ridicat impotriva mea ca nu am slujit Pastele in catedrala pe stil nou. Sa plec de la Presov? Asta nu au aprobat nici calomniatorii mei, si am ramas aici.
Va amintiti de cuvantul Evangheliei: "si nimeni, cine bea (vin) vechi, nu va vrea numai cat nou, ca zice: Mai bun este cel vechi". (Luca V, 39) in astfel de cazuri se potriveste vechea vorba: "Nu ridica hotarele vesnice carele au pus parintii tai". (Proverbe XXII, 28). Poporul nostru a ucis unitatea. Daca s-ar ivi problema reformei calendarului iulian sau a stilului vechi, este de asemenea important sa vedem din ce parte apar cerintele reformei.
                In aceasta privinta se argumenta odata ca aceasta nu este o chestiune dogmatica. Bineinteles, asupra acestui lucru nimeni nu se indoieste, dar o asemenea argumentare poate fi si inselatoare. Deoarece chiar si daca nu este vorba de o chestiune principiala asupra schimbarii, totusi nu ne e indiferent, caci iata, "(in biserica) toate cu bun chip si dupa randuiala sa se faca". (1 Corinteni XIV, 40) Calendarul este regulatorul vietii bisericesti unde voia proprie nu este permisa. Canonul 21 al sinodului de la Gangra spune: "si toate, cuprinzator a zice, cele predate de Dumnezeiestile Scripturi, si de Apostolestile Predari, a se face in Biserica ne rugam (Domnului)".
                Din acest punct de vedere calendarul are o deosebita importanta in Biserica. Iar noi suntem obligati cu totul sa ne conformam canoanelor Bisericii in chestiunea respectiva. Canonul 1 al celui de-al saptelea Sinod Ecumenic opreste sa se schimbe sau sa se strice cele randuite de aceste canoane. (textul lung al canonului 1 se sprijina pe textul de la Deuteronom XII, 32 respectiv IV, 2 "si sa paziti a face toate poruncile Lui si judecatile Lui care eu dau inaintea voastra astazi".). Iar Pastele este temeiul sarbatorilor miscatoare. Sa nu indraznim sa fim indiferenti fata de aceasta binecuvantata traditie a credintei intru apararea noastra.
                Ca un fenomen anormal vedem cum se praznuiesc sarbatorile fixe dupa noul stil, adica gregorian) iar sarbatorile miscatoare in frunte cu Pastele dupa calendarul vechi (iulian); dar astfel apar urmari nefiresti. De exemplu, cand Pastele cade tarziu, postul Sfantului Petru nu se mai poate tine. Presupun ca, la aceste putine si smerite vorbe veti avea puncte de vedere diferite. Din tot sufletul va doresc sa va ajute Dumnezeu ca sa �duceti lupta cea buna�.

Raportul Preafericitului Dorotei, Arhiepiscopul Pragai, Mitropolit al tinuturilor Cehiei si Slovaciei (din anul 1994) - Usor prescurtat si diortosit de la http://www.orthodoxia.cz/asc/kalendar/dorotej.htm