Acesta este titlul unei reviste ortodoxe ce apare in SUA. Citind subiectele dezbatute nu poti sa nu remarci cat de actual este acest titlu, chiar si pentru ortodocsii rasariteni. America este continentul cu cele mai multe culte, cu cele mai libertine idei, cu cei mai instariti oameni, prin urmare, nu putem decat sa ne miram de faptul ca ortodoxia, asa cum aparea in enciclopediile de acum aproape un deceniu, este religia ce infloreste cel mai rapid in aceasta zona "crestinata" deja.

Multe dintre marturiile actualilor dreptmaritori vorbesc despre imigrantii europeni (rasariteni, balcanici, arabi), care au luat cu ei nu numai lucrurile materiale si speranta unui trai mai bun, ci si farmecul locurilor natale, aceasta spiritualitate ortodoxa rasariteana, care potoleste setea duhovniceasca a celor din Apus, adapand din izvoarele ei din ce in ce mai multi oameni. Ce ne surpinde la unii convertiti americani este tocmai faptul ca ei descopera ortodoxia inainte de a intra in contact cu ea. Si ce poate fi aceasta decat lucrarea Sfantului Duh?

Sa luam un exemplu, mai intai pe scurt: o comunitate neoprotestanta, ajunge singura la concluzia ca Biserica Primara trebuie sa fi fost liturgica si sacramentala. Drept urmare, hotaraste sa se intalneasca zilnic, sa petreaca mai mult timp impreuna, sa se roage mai mult. Facand aceasta, observa ca isi vad unii altora defectele. Ce era de facut? Dar oare ce faceau cei din Biserica primelor veacuri? Punand-si aceste intrebari, au inceput sa caute si sa citeasca operele Sfintilor Parinti. Au constatat ca sfaturile acestora reprezinta solutii la chiar problemele lor. Au inceput apoi sa se informeze despre catolicism, crezand ca vor gasi acolo Duhul Sfintilor Parinti. Insa au observat ca Biserica Catolica are multe lacue si ca nu rezolva integral prooblemele lor. Apoi s-a produs minunea: din pronia divina au intrat in posesia unui catalog al Fratiei ortodoxe din Alaska (Saint Herman - Sfantul Gherman), unde a trait si Cuviosul Serafim Rose. Au intrat in contact cu ei si au descoperit ortodoxia.

Dar iata cum s-a intamplat totul, in cuvintele parintelui Joseph L. Corrigan:

"Ma grabeam spre altar pentru a savarsi slujba de dimineata, cand, Virginia imi iese in intampinare zicandu-mi: «Am un citat din Sfanta Scriptura, pe care cred ca Domnul vrea sa vi-l impartasesc». Fata ii radia de lumina. Cu toate ca Virginia facea parte din corul bisericesc, nu i-am permis, fiind deja in intarziere, iar agenda pe acea dimineata, neobisnuit de incarcata. Curand insa, aveam sa cedez: alti doi membri, fara sa aiba habar de ce facuse Virginia, au venit la mine zicandu-mi acelasi lucru. Am decis, asadar, sa-i las. Si daca gestul lor m-a mirat, ceea ce a urmat m-a socat de-a dreptul: toti trei, fara sa fi vorbit intre ei, au rostit acelasi pasaj: «Asa zice Domnul: Opriti-va de la caile voastre! Priviti si intrebati de caile celor de demult, de calea cea buna si mergeti pe dansa si veti afla odihna sufletelor voastre...» (Ieremia 6, 16). Mi-am dat seama imediat ca aceasta era de la Duhul Sfant, desi niciunul din noi n-avea vreo idee despre ce-ar putea insemna. [...]

Am inceput, deci, calatoria: am hotarat sa ne intalnim in fiecare seara la ora 18, pentru rugaciune si am acordat mai multa atentie vietii comunitare, aspectelor crestine pe care le neglijasem pana atunci; de asemenea, am invatat cateva Epistole pe derost. [...]

Intr-o zi, dupa o vizita la o manastire benedectina, am cumparat o carte scrisa in secolul al VI-lea despre Parintii pustiei. Aceasta a fost cea mai semnificativa descoperire si, ca urmare, in loc sa punem accent pe "implinire" si "afirmare profesionala" am descoperit ca trebuie sa ne focalizam pe "despatimire", pe "omorarea patimilor".

Cu timpul, am ajuns sa descoperim la cultul nostru niste aspecte ingrijoratoare, prezente de altfel si la ceilalti:
- promovarea si incurajarea necriticii: oamenii erau indemnati spre o afirmare profesionala, o incurajare a imoralitatii cotidiene, practic orice aducea bucurie era acceptat, indiferent de Morala.
- respectul de sine: era sustinuta ideea ca oricine care isi dezvolta un puternic respect de sine, nu poate da gres in vreo problema.
- dependenta sexuala: lipsa vietii sexuale din viata cotidiana era considerata o boala, iar cei ce se abtineau erau trimisi la psiholog. Ba chiar Regele David a fost numit "dependent sexual" de catre un pastor, vehement criticat ulterior.
- neglijarea aspectelor "minore": cuminecarea copiilor si botezul acestora erau considerate aspecte neglijabile ce nu trebuie sa impiedice extinderea Comunitatii.
- capitularea in fata Miscarii Feministe: femeile erau acceptate cu functii sau ca pastor.

Eram ingrijorati de aceste aspecte, mai ales ca ele puteau fi gasite si la celelalte culte neoprotestante. Deci, incotro? [...]

Intr-un an, in timp ce sotia mea participa la o conferinta in Sud, unul din membrii nostri a adus un pliant cu aparitiile editoriale ale Fratiei Ortodoxe din Alaska. Fara sa ne fi dat seama, descoperisem ortodoxia rasariteana. Tot atunci am intrat in posesia unui Studiu Biblic Ortodox, autor Thomas Nelson. De fapt, cine sunt acesti ortodocsi, ca un mare nume ca Thomas Nelson le acorda atentie? Cinci zile dupa ce am trimis o scrisoare redactiei, primesc un telefon de la parintele Peter Gilquist. Sotiei mele, care a raspuns la telefon, nu-i spunea nimic numele, insa pentru mine era ceva enorm. Il cunosteam pe Peter Gilquist de aproape trei decenii. Acum este preot ortodox, autorul a multe carti care ne-au luminat si pe noi in calatoria noastra.

Decizia reintoarcerii la Ortodoxie a fost luata in mai putin de treizeci de minute, la capatul unui drum de opt ani, desi marele descoperiri au fost facute in ultimul an. Iata cum am descoperit noi «secretul cel mai bine pazit» din America".

Aici se incheie minunata intamplare cu acest grup de neo-protestanti care s-au intors acasa, la Ortodoxie. O intamplare minunata, care ar trebuie sa fie un model de ecumenism, o dovada ca fara lucrarea Sfantului Duh, noi nu putem face nimic, oricat am incerca sa repetam intalnirile de la Assisi sau Taize; o dovada ca acolo unde Dumnezeu voieste se biruiesc randuielile firi, iar ceea ce la oameni este cu neputinta, la Dumnezeu este cu putinta.

Sa tinem aprinsa flacara Ortodoxiei, mai intai de toate, la noi acasa si sa fim un exemplu demn de urmat pentru altii, care dorind sincer sa-l regaseasca pe Dumnezeu il vor regasi, asa cum a fost si acest grup de americani!