In sprijinul repetarii hotiei nationale si spirituale a carei unealta de veacuri a fost uniatismul, vin si unele autoritati politice maghiare, dar mai ales legile internationale ale marilor puteri de influenta. Dupa 1989, Uniunea Europeana insista asupra autoritatilor de la Bucuresti sa rezolve favorabil cererile Bisericii Greco-Catolice din Transilvania. Astfel, in 1994, vazand ca aceasta se tot amana, un inalt parlamentar al Consiliului Europei insista cu o intrebare obsesiva adresata presedintelui Romaniei, domnul Ion Iliescu, privind modul de rezolvare a retrocedarii bunurilor mobile si imobile de catre Biserica Ortodoxa Romana catre Biserica Greco-Catolica. Un rol important fata de aceasta vasta si complexa actiune oficiala si neoficiala a autoritatilor maghiare l-a avut si continua sa-l aiba Episcopia Greco-Catolica de Hajdudorog, considerata ca fiind centrul spiritual si confesional al tuturor greco-catolicilor din Transilvania, urmarindu-se cu perseverenta ca acest "centru" sa fie reactivat de Curia Papala pentru a avea jurisdictie canonica asupra acestor teritorii romanesti [10]. Acest lucru s-a mai intamplat in Romania anilor 1929, prin intocmirea Concordatului dintre Vatican si guvernul de la Bucuresti, semnat de Vasile Goldis si Iuliu Maniu [11]. Prin acest document, Vaticanul devine stat in stat, care pe parcurs, s-a transformat in stat impotriva statului. Numirea episcopilor devine un drept al papei caruia ii jurau sa propage catlolicismul prin toate mijloacele, fara a datora un juramant statului roman. Ordine calugaresti straine, maghiare, scoase de sub orice control al statului, cu scoli avand drept de publicitate, platite de Statul Roman, dar sub jurisdictia episcopilor catolici si multe altele care au adus numeroase prejudicii Romaniei [12].

Fostul deputat Stefan Mates, in 1924, facea publica afirmatia unui lider catolic maghiar, care, adresandu-se unor confrati, spunea: "Nu fiti ingrijorati caci noi suntem oameni cu experienta si diplomati... Norocul nostru e faptul ca la Bucuresti nimeni nu e lamurit asupra rostului Bisericii Catolice, iar cuvantul romanilor ardeleni nu e prea luat in seama, intre guvern si opozitie nu e nici o intelegere ci dusmanie feroce. Unii se ocupa cu intarirea materiala a partidului, iar ceilalti vor rasturnarea Guvernului. Chestii, fie chiar nationale, nu sunt, care sa-i poata uni pe acestia, si e spre binele nostru... Am intervenit la Papa, ca atunci cand problema catolicilor va fi mai acuta, nuntiul papal sa inceapa tratativele cu Guvernul Roman pentru Concordat, si faptul acesta, va usura situatia noastra foarte mult. Unde mai puneti ca "fratii" romani uniti ne dau tot sprijinul prin arhiereii lor, ca Biserica noastra sa nu fie infranta, caci aceasta ar insemna si micsorarea rostului lor in Statul roman. Rezervam cel mai puternic argument, daca imprejurarile si oamenii amintiti nu ne vor putea ajuta cum dorim. Nu uitati ca traim intr-o tara orientala, unde banul are puterea suprema. Noi vom jertfi daca trebuie zeci de milioane, pentru a salva situatia materiala si culturala a Bisericii noastre, care e insasi mantuirea poporului maghiar de aici si pot sa va asigur, ca izbanda noastra va fi deplina" [13]. Acelasi lucru, se pare ca se incearca si in zilele noastre. O ordonanta, o hotarare, o lege sau alte forme politico-juridice vin incet si sigur spre folosul puterii de influenta a Vaticanului si, odata cu aceasta, a altor cercuri de interese straine.

Si totusi: care e scopul reinfiintarii a asa multor episcopii si parohii greco-catolice, acum, in aceste vremuri de libertate religioasa, mai ales acolo unde nu e preot, ci doar cativa credinciosi, si aceia cu greu adunati?

Cu tot respectul fata de cei de alte credinte, si toleranta merge pana la un punct. Aici e vorba, oameni buni, si mai ales dumneavoastra domnilor judecatori si politicieni, de o chestiune nationala si nu de culte. Atata doar ca atunci, la 1700, in loc de judecatori se foloseau tunurile.