Problema retrocedarilor bunurilor bisericesti devine tot mai mult discutata si mai plina de interes pentru unele cercuri, mai mult sau mai putin interesate. Ziare ca "Jurnalul Bihorean", "Realitatea Bihoreana" si alte surse laice de informare sustin o intensa campanie de propaganda catolicizanta. Astfel in ziarul "Realitatea Bihoreana" din 8 aprilie 2005, pagina 8, apare un articol calomniator la adresa Bisericii Ortodoxe in incheierea caruia se spune: "Conducatorii Bisericii Ortodoxe Romane nu au invatat nimic din exemplul oferit de papa". In acelasi articol se mai spune ca vizita Papei Ioan Paul al II-lea nu a avut nici un efect in ceea ce priveste relatiile dintre ortodocsi si uniati, considerandu-i pe ortodocsi rautaciosi, deoarece nu accepta slujbele alternative in aceeasi biserica. Ne punem intrebarea: Care a fost scopul vizitei papei in Romania si ce exemplu a avut de oferit? ... Un exemplu "crestinesc" ar putea fi si intretinerea scandalului din Transilvania prin ierarhia unita atunci cand, cu agresivitate fata de Biserica romaneasca, recurg la falsuri istorice si pretentii exagerate... Cu toate ca autorul articolului sus amintit nu-si da numele, banuim ca este unul din grupul de ziaristi greco-catolici de la ziarul "Realitatea Bihoreana".

Biserica Ortodoxa a incercat in repetate randuri sa mentina o relatie normala si civilizata in dalogul cu Biserica Greco-Catolica, dar eforturile au fost zadarnice. Atat bisericile construite din fonduri proprii, cat si cele smulse cu forta de la credinciosii ortodocsi (sec. XVIII-XIX), constituie motivul de scandal al uniatilor cu toate ca Biserica Greco-Catolica poseda azi suficiente spatii de rugaciune si chiar mai mult decat le trebuie celor 19.548 (sub 1%) de credinciosi pe care ii are in Transilvania, potrivit recensamantului din anul 2002. De la restituirea celor neceare pe care Biserica Ortodoxa le-a oferit in urma dialogurilor purtate, Biserica Greco-Catolica solicita restituirea integrala prin justitie cerand Statului Roman retrocedarea in intregime a tuturor bunurilor avute in perioada stapanirii austro-ungare. Astfel, s-a ajuns ca in momentul de fata multe parohii si manastiri ortodoxe din Transilvania sa fie actionate in instanta de catre Biserica Greco-Catolica. Situatia este cu atat mai regretabila cu cat unii ierarhi si preoti greco-catolici refuza sa coopereze in dialogul local si sa dezamorseze conflictele create. Au existat pana in prezent asa zisele negocieri in care uniatii puneau conditii, iar ortodocsii nu le acceptau pentru ca nu poti da o biserica de la sute de credinciosi ortodocsi unui grup de cativa greco-catolici. Aceasta ar insemna o nedreptatire a credinciosilor Bisericii Ortodoxe.

Se pare ca pana in prezent dialogul interconfesional nu a reusit sa vindece ranile deschise dupa 1700 si la 1948.

Daca tot trambitam ideea de democratie atunci, corect ar fi sa tinem seama si de vointa majoritatii si nu doar de cercurile politice straine care dicteaza legi si ordonante intr-un stat care pretinde ca e independent.

Santajele si amenintarile nu lipsesc nici de la discutiile interconfesionale, partea greco-catolica optand mereu pentru discutii cu usile inchise sau justitie. Pana in prezent nu cunoastem sa fi existat vreo dezbatere publica referitoare la problema bunurilor materiale ale celor doua Biserici. Aceasta ne-ar fi ajutat sa cunoastem mai bine cum se pune problema in aceste situatii cand, corect ar fi sa se tina seama si de parerea credinciosilor. Mai mult chiar, in ciuda falselor laude pe care singura si le insuseste, ca ar lupta pentru binele si interesele poporului roman, Biserica Catolica de rit bizantin (Greco-Catolica) isi implineste astazi menirea pe care dintru inceput si-a asumat-o: aceea de a-i dezbina pe romanii din Ardeal si de a-i face, ca in numele unirii sa se urasca unii pe altii.

Din pacate, Statul Roman nu tine seama de felul in care Biserica Greco-Catolica a intrat in posesia multor imobile din Transilvania, ci insista doar pe un fragment al istoriei: 1948.

Statul roman nu este capabil sa rezolve aceasta problema atata timp cat directivele in acest sens se dau din strainatate, cat in fruntea guvernului roman si in unele ministere sunt persoane direct interesate sa sustina politica de catolicizare a Romaniei, cum este cazul premierului Calin Popescu Tariceanu, a Ministrului Justitiei Monica Macovei si altii de credinta catolica si protestanta. O instanta judecatoreasca, o lege sau o ordonanta nu poate fi in masura sa serveasca intereselor majoritatii deoarece acestea se fac dupa interesele personale sau ale marelor puteri politice ale lumii care, dupa cum se cunoaste, este condusa de oameni fara Dumnezeu.

Se vede clar ca sub masca religioasa se ascunde o problema nationala, antiromaneasca, la care inalta clasa politica isi da concursul fara menajamente. Azi nu mai e nevoie de sabii si tunurile generalului A. Bucow, ci in acest sens se folosesc cu succes intrumentele statului dintre care si justitia. Ordonanta 64/2004 data de fostul premier Adrian Nastase este pusa in aplicare la multe dintre procesele pe rol chiar daca ea a fost respinsa de Senatul Romaniei, fiind retrimisa la comisii. Etapa cu etapa, in mod sistematic, prin legi si ordonante, nu mai e nevoie de semnarea unui nou concordat (ca in 1927), aceasta facandu-se, ca de obicei, de cozile de topor, lepadaturile neamului, cu sau fara sutana.

Ne intrebam in 1990: "care este scopul reinfiintarii Bisericii Greco-Catolice din Transilvania si investirea de catre papa Ioan Paul al II-lea a unor episcopi catolici in cautare de credinciosi?" La inceput am crezut cu totii ca e vorba doar de o simpla formatiune religioasa lipsita de interes politic strain si chiar anti-romanesc, chiar daca la suprafata vorbele sunt dulci. Treptat, lucrurile incep sa iasa singure la iveala.

Biserica Greco-Catolica sustine intens ca in problema proprietatilor sa se tina seama doar de CF-urile vechi, inainte de 1948 si facute in timpul stapanirii Imperiului Austro-Ungar in Ardeal. Aceste CF-uri nu sunt facute de Statul Roman si nici dupa legile Statului Roman. In arhivele cartilor funciare ale tribunalelor in cauza gasim ca proprietara a unor imobile Biserica Greco-Catolica pusa in posesie prin "expropriere" de la taranul cutare sau de la alti fosti proprietari. In alte CF-uri figureaza ca proprietari prin "posesie faptica" sau "donatie din partea Imparatului Iosif al II-lea". Nu gasim insa nici un document de "vanzare-cumparare" (de la fostii proprietari) prin care Biserica Greco-Catolica sa intre in posesia padurilor si imobilelor dintre cele ce azi, fara rusine, le revendica. Cert este ca nici iezuitii si nici franciscanii, cand au venit in Ardeal, nu au adus cu ei pamant de la Vatican sau de la Viena si nici nu au cumparat (sau primit de buna voie) pamanturile de la taranii deveniti ulterior iobagi pe mosiile ierarhilor greco-catolici.

Iata, deci, de ce Biserica Greco-Catolica si unii domni politicieni catolici si "necatolici' sustin varianta in care sa se tina seama doar de CF-uri. Astfel, senatorul UDMR, Eckstein Kovacs Peter, unul dintre "necatolici", in sedinta din 27 septembrie 2004, spunea: "Exista si a existat regim de carte funciara in Transilvania si Bucovina, dar acest regim de carte funciara a functionat atat pentru ortodocsi, cat si pentru greco-catolici. Eu nu fac parte din nici una dintre aceste confesiuni, din cauza aceasta nu-mi permit sa spun ca acest normativ nu face altceva decat sa reitereze practic un principiu constitutional care este suprematia legii, pe de alta parte, sa puna in concordanta un act normativ din 1990 inainte ca noi sa ratificam Conventia europeana, cu situatia actuala" [1].

Relevanta, in acest sens, este si marturia episcopului unit de Cluj-Gherla, Florentin Crihalmeanu, care intr-un interviu acordat revistei new-age-iste "Formula As" spunea: "Biserica unita cu Roma este una dintre cele mai europene componente ale Romaniei; fara ea, integrarea tarii intr-o Europa catolica si protestanta va fi mai dificila" [2].

SUA si UE sustin in mod fatis politica de catolicizare a Romaniei si revenirea la situatia politica si administrativa din perioada stapanirii Imperiului Habsburgic. Parlamentarul american de nationalitate maghiara, democratul Tom Lantos, la 6 aprilie 2005 impreuna cu congresmanul republican Tom Tancredo (catolic) inainteaza Camerei Reprezentantilor SUA un proiect de hotarare prin care cere Romaniei retrocedarea bunurilor patrimoniale catre Biserica Greco-Catolica. Camera Reprezentantilor a adoptat acest proiect cu o majoritate de doua treimi cerand Romaniei restituirea rapida a fostelor proprietati dinainte de 1948 care, in cea mai mare parte, sunt aceleasi dinainte de 1918. Documentul are doar valoare de recomandare, dar, tinand seama ca reprezinta punctul de vedere al congresului SUA, cantareste destul de greu pe plan politic [3]. Daca pozitia SUA a fost doar de recomandare, UE are o atitudine mai directa punand chiar si conditii, amenintand Statul Roman ca nu va fi primit in structurile sale. In urma conditiilor impuse de UE, misiunea diplomatica a Romaniei la Vatican a facut o sesizare promitand ca va reveni asupra legii retrocedarilor. Astfel, presedintele Statului, Traian Basescu, solicita Parlamentului Romaniei sa reexamineze decizia de respingere a Ordonantei 64/2004 prin care se consfintea dreptul Bisericii Greco-Catolice de a apela Biserica Ortodoxa si Statul Roman in justitie in cazul in care nu se va ceda de buna voie [4]. Cu siguranta domnii politicieni inteleg de ce majoritatea populatiei Romaniei nu doreste intrarea in UE, aceasta facandu-se in mod silit de dansii precum s-a facut si schimbarea Constitutiei si alte legi pe urma carora au avut de castigat doar ei personal.

Oare cine si de ce are interes sa intretina acest scandal al retrocedarilor?...