|
Viciul imita virtutea, iar neghina se sileste sa fie socotita grau; prin forma ei, se aseamana cu graul, dar este dovedita prin gust de cunoscatori. Si diavolul se preface in inger luminos, nu insa ca sa se reintoarca acolo unde era, ci ca sa imbrace cu intunericul orbirii si cu o stare ciumata de necredinta pe cei care duc o viata la fel cu ingerii. |
|
Adresa nr. F.2/7/639 din 24 mai 1999, Kareia Inalt Prea Sfintite Parinte,
[urmeaza traditionalele urari de Pasti] Cu tot respectul ne exprimam nelinistea cu privire la anumite probleme care privesc Sfanta si Imaculata Credinta Ortodoxa, care ar putea avea repercusiuni asupra mantuirii noastre, precum si a tuturor Parintilor Sfantului Munte.
Fiind pe deplin constienti de responsabilitatea noastra de oi cuvantatoare ale Domnului nostru, care poarta grija de Republica Athonita (nn. Sfantul Munte Athos are statut de republica), suntem profund intristati de : A. Adresa Inalt Prea Sfintiei Voastre adresata delegatiei romano-catolice, cu ocazia reuniunii prilejuite de sarbatorirea Sfantului Apostol Andrei, pe 30 noiembrie 1998.
Cu siguranta nu este prima ocazie in care s-au tinut astfel de intalniri la Constantinopol si Roma, pe timpul carora s-au emis asemenea cuvantari, dar am vrea sa stiti ca in asemenea ocazii am fost intotdeauna profund intristati, cum s-a intamplat de exemplu si in iunie 1998, cand la Roma, Inalt Prea Sfintitul Mitropolit al Pergamului a vorbit despre asa numitii "doi plamani" prin care Universala Biserica a lui Hristos respira. Cu toate acestea, in adresa Inalt Prea Sfintiei Voastre catre delegatia papala, din noiembrie 1998, au fost exprimate anumite puncte de vedere cu totul de neconceput pentru trupul Bisericii Ortodoxe. Am ramas inmarmuriti, iar constiintele noastre tulburate.
Nelinistea noastra creste in intensitate cu cat tot mai multi fii duhovnicesti sau chiar simpli vizitatori ne intreaba daca intr-adevar, textul redactat de Inalt Prea Sfintia Voastra este impartasit de intreaga Biserica. Problema prinde chiar proportii tragice, de vreme ce unii ortodocsi, dintre cei mai evlaviosi, trec de partea unor grupuri schismatice, care fac trupul Bisericii sa sangereze.
Sunteti pe deplin constient, Inalt Prea Sfintite, ca nu este nimic mai dureros ca un pastor sa imprastie oile, mai ales cand ele sunt ale lui Hristos.
Si atunci, cum vom raspunde? Cum vom justifica ceea ce este cu neputinta a fi justificat? Cum ne vom convinge pe noi insine si pe fii nostri duhovnicesti, ca acele cuvinte exprimate de Inalt Prea Sfintia Voastra in adresa respectiva contin intr-ansele credinta ortodoxa si Sfanta Traditie, cand este evident ca ele rastoarna Traditia Bisericii si onfenseaza constiinta ortodoxa?
Cum sa integram declaratii ca: "Suntem obligati din aceasta cauza… sa ne reconsideram pozitia, sa ne curatam de drojdia cea veche, sa devenim aluat nou…" si in alta parte: "Cainta noastra pentru trecut este indispensabila" in Duhul Sfintei Traditii?
Suntem deci obligati, Inalt Prea Sfintia Voastra, sa reconsideram Traditia Sfintilor nostri, de la Fotie, Grigorie Palama si Marcu al Efesului pana la Nicodim Aghioritul si Atanasie din Paros, ale caror lupte contra invataturilor neortodoxe ale Romei si ale caror staruinte neintrerupte in dogmele si duhul ortodoxiei constituie mostenirea noastra de la ei? Putem noi ignora cuvintele Sfantului Grigorie Palama: "Credinta noastra este infailibila in toate si reprezinta pentru noi o coroana de mandrie si speranta, ce nu pot fi rusinate"?
Sa fie atunci traditia noastra "drojdie" si chiar trebuie sa ne reconsideram modul de gandire si sa adoptam "noul aluat" al falsei uniri cu Roma, atata timp cat ea persista in invataturile ei heterodoxe?
Mai mult, cum ne putem impaca ale noastre constiinte cu urmatorul pasaj din adresa Inalt Prea Sfintiei Voastre: "Aceia dintre inaintasii nostri de la care am mostenit aceasta separare au fost nefericitele victime ale sarpelui, tatal tuturor relelor; ei se afla deja in mainile Domnului, Dreptul Judecator"?
Potrivit Sfintilor Parinti, Papii Romei si legatii lor reprezinta adevarata cauza a Schismei. Inalt Prea Sfintia Voastra stie prea bine cuvintele Sfantului Marcu: "Pentru ca au favorizat Schisma, infaptuind evident adaugirea… ne-am despartit anterior de ei, sau mai bine spus i-am taiat si separat de trupul comun al Bisericii, ca avand o gandire nepotrivita si neortodoxa, si pentru aceste adaugiri irationale. Deci ne-am intors de la ei de vreme ce sunt eretici si pentru acest motiv ne-am separat de ei". Iar in secolul nostru, Sfantul Nectarie scrie: "De atunci inainte a inceput separarea Bisericilor care s-a infaptuit deplin pe timpul lui Fotie, de vreme ce Biserica a fost in pericol de a se departa de Unica Biserica Apostoleasca si Universala, pentru a deveni o Biserica Romana, sau mai degraba una papista ne mai implinind dogmele apostolice ci pe cele ale papei".
Care va sa zica acesti oameni (nn. Sfintii Parinti), fiind cauza Schismei sunt acum in mana Domnului, Dreptul Judecator.
Dar este posibil ca Sfintii Parinti care au taiat pe merit Roma eretica de la Trupul Bisericii, la fel cum cineva ar amputa o pare a corpului de nevindecat imbinand la loc, apoi, tunica dintr-o singura bucata, a lui Hristos – este posibil ca ei sa fie "nefericitele victime ale sarpelui, tatal tuturor rautatilor"? Crestinii ortodocsi nu pot decat sa fie necajiti de aceste cuvinte.
Si cum am putea accepta urmatoare a declaratie din partea Inalt Prea Sfintiei Voastre: "Si pentru ca macar una din Biserici recunoaste o alta ca fiind depozitara harului divin, capabila de a acorda mantuirea sufletelor, … incercarea de a separa credinciosii de la una si a-i atasa la o alta este imposibila."?
Oare am incercat a mai crede ca numai Biserica Ortodoxa reprezinta singura Biserica Soborniceasca si Apostoleasca?
Ne reintoarcem la eclesiologia neortodoxa a documentului de la Balamand, care, dupa cum insasi Inalt Prea Sfintia Voastra ati recunoscut, in fata jurnalistilor austrieci, n-a fost acceptat de nici o Biserica Ortodoxa, mai putin cea a Romaniei, document care, dupa cum stiti, a fost condamnat de Biserica Greciei si respins de Sfanta Comunitate a Sfantului Munte Athos, precum si de multi alti episcopi si teologi, ca fiind neortodoxa?
Dar chiar si daca vreo persoana interpreteaza declaratia de mai sus ca fiind impotriva prozelitismului Romei privind Uniatia, formularea neaga Bisericii Ortodoxe dreptul de a se considera singura Biserica Adevarata.
Condamnam deci Uniatia numai pentru ca, prin faptele ei submineaza teoria celor "doua Biserici surori" si recunoasterea Romei ca fiind Unica Biserica a lui Hristos, ce decurge din aceasta teorie? Nu condamnam Uniatia pentru ca a fost dusmanul de moarte al Ortodoxiei timp de secole si pentru ca este imposibil, potrivit eclesiologiei ortodoxe, ca numai existenta grupurilor uniate sa fie acceptata?
Cum putem accepta ca fiind compatibila cu eclesiologia ortodoxa declaratia ca "fiecare Biserica locala nu se afla in competitie cu alte Biserici locale ci acelasi trup cu ele", cand este imposibil sa consideri Roma heterodoxa ca fiind una dintre cele mai ortodoxe Biserici locale si acelasi trup cu ele?
In sfarsit, cum sa nu putem fi adanc indurerati de epilogul respectivei adrese: "Fie ca Dumnezeu sa ne invredniceasca a vedea invierea unitatii Singurei Sale Biserici Sobornicesti si Apostolice", cand prin acest epilog impresia sugerata este ca o data cu Schisma, Singura Biserica Soborniceasca si Apostoleasca a incetat sa mai existe, trebuind deci, sa ne rugam pentru invierea ei? Cu alte cuvinte nu ne-am nascut, prin botez in Sfanta Soborniceasca si Apostoleasca Biserica, dar anticipam invierea ei? Sa fie oare credinta noastra in zadar?
Am dori sa credem ca nu ati scris personal acest mesaj si ca nu exprima sentimentele personale ale Inalt Prea Sfintiei Voastre. Ne consolam cu ideea ca stiloul vreunui campion al gandirii ecumensite a pus cap la cap acest discurs si ca, datorita celor multe obligatii ale functiei Inalt Prea Sfintiei Voastre ati fost incapabil sa apreciati importanta si consecintele sale, in fata poporului ortodox.
Si nu este mai putin adevarat ca intre acesti credinciosi vizita in Grecia va avea loc. Cei mai ravnitori clerici si mireni sunt deja la curent cu continutul adresei Inalt Prea Sfintiei Voastre, fiind publicata pe prima pagina a ziarului: "Ekklestiastike Aletheia" (12/15/1998); este foarte greu pentru ei sa-si tempereze constiinta, citind cuvintele Inalt Prea Sfintiei Voastre.
Consideram ca fiind imperativ, Inalt Prea Sfintia Voastra, sa faceti anumite clarificari necesare: pentru a indeparta impresia ca acele cuvinte rostite mai degraba fara a le fi acordat atentia cuvenita, exprima gandurile Inalt Prea Sfintiei Voastre; pentru a linisti constiintele unora; pentru a-i bucura pe ortodocsii care cred ca credinta lor este mantuitoare. Este o credinta pe care Biserica a pastrat-o cu multe sacrificii, impotriva oricarei erezii, asa ca ar putea fi calea cunoasterii lui Dumnezeu. Este o credinta pe care se tem sa n-o piarda, din cauza unor atitudini neintelepte, cum este si aceasta adresa redactata delegatiei papale… B. Suntem, de asemenea, indurerati si mahniti de aparitia rugaciunilor in comun cu ereticii, a caror natura sincretista este evidenta. De cand prima asemnea adunare a avut loc (Assisi, 1986) aceste spectacole pan-religioase n-au incetat a fi celebrate anual, ajungand la proportii ingrijoratoare pentru Ortodoxie, pe 30 August 1999, in Romania. De ce trebuie ca noi, ortodocsii, sa fim tarati in asemenea rugaciuni in comun, de catre instigatorii romano-catolici, care le orchestreaza, cand obiectivele lor sunt de a sluji pretentiilor papei, liderul spiritual al Europei?
In continuare, rugaciunile in comun, asa cum se practica astazi, se situeaza impotriva Sfintelor Canoane. Inalt Prea Sfintia Voastra n-ati participat direct la asemenea intruniri, dar alti ierarhi si lideri ai Bisericilor, da. In Romania, cardinalul papei si patriarhul au binecuvantat impreuna o congregatie mixta de catolici, uniati si ortodocsi. Rugaciuna in comun din Romania deschide o kerkoporta (nn. O poarta din Coinstantinopol, care in timpul asediului din 1453, a fost uitata deschisa, lucru ce a dus la prabusirea orasului, prin ea intrand turcii si cucerind cetatea) prin care Biserica Ortodoxa va fi in pericol de a fi capturata spiritual. Prea Fericirea Sa, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane este prea slab, din cate se pare , pentru a se opune politicii conducatorilor natiunii de a se deschide spre Vest; in acest context s-a realizat pentru prima data vizita unui papa intr-o tara ortodoxa.
Oare romanii sufera de amnezeie cand vine vorba de crimele comise de uniati impotriva ortodoxiei de-a lungul secolelor? Trebuie sa acceptam de facto existenta si activitatea uniatilor?
In plus de asta, de vreme ce pare a nu exista nici o sansa ca heterodocsii sa renunte la dogmele lor eretice precum si la invataturile lor nescripturistice, la ce scop servesc rugaciunile in comun daca nu la tocirea sensibilitatii ortodoxe, si la crearea unei convergente sincretiste?
In sfarsit, cum putem justifica rugaciunile in comun cu heterodocsii? Reprezentantii ortodoxiei la aceste intruniri recunosc faptul ca si heterodocsii se inchina Adevaratului Dumnezeu? Oare nu se afla aceasta atitudine in antiteza cu invatatura evanghelica, fiind deci o hula la adresa Sfantului Duh?
V-am recomanda cu smerenie incetarea rugaciunilor in comun cu heterodocsii si cu necrestinii, pintr-o decizie panortodoxa, atata timp cat aceste rugaciuni in comun sunt impotriva poruncilor Noului si Vechiului Testament, cat si impotriva Sfintelor Canoane, pregatind calea pan-religiei "New Age", care respinge faptul ca mantuirea vine numai prin Domnul nostru Iisus Hristos. C. Publicarea periodicului "Dumnezeu si Religia", a carui continut serveste sincretismului pan-religios, ne-a provocat o mare intristare. In ciuda asigurarilor editorilor ca nu slujeste sincretismului, puntele de vedere totusi promovate sunt acelea care trec cu vederea unicitatea mantuirii omului prin Hristos si in Biserica Ortodoxa, sub masca unei apropieri inter-religioase.
Si ca si cum n-ar fi fost indeajuns, periodicul promoveaza descrieri ofensatoare la adresa Domnului nostru Iisus Hristos.
Din acest punct de vedere, sustinerea afirmata de catre unii dintre ierarhii Bisericii pentru acest periodic, ar reprezenta un pericol pentru crestinii ortodocsi, care pot fi indusi in eroare sa creada ca au de-a face cu o revista pur ortodoxa.
Ne-am ingrozit cand am vazut ca ati binevoit sa acordati binecuvantara Inalt Prea Sfintiei Voastre acestui periodic, precum si publicarea unui interviu special din care reiese ca sunteti de acord cu politica editoriala.
Dorim sa va instiintam, Inalt Prea Sfintia Voastra, ca respectam cu evlavie persoana Inalt Prea Sfintiei Voastre precum si Patriarhia Ecumenica, intemeiata pe traditia Bisericii Ortodoxe si pe istoria martirei noastre tari.
Din acest motiv, durerea noastra devine si mai mare, cand vedem, alaturi de fotografia Inalt Prea Sfintiei Voastre imagini cu femei semi-dezbracate precum si alte scene care sunt incompatibile cu sfintenia menirii Inalt Prea Sfintiei Voastre.
Impresia noastra este ca editorii acestui periodic, vrand sa fie cat mai obiectivi, tind sa diminueze credinta ortodoxa, alaturand-o altor false religii. Mesaje de genul: "Religia: jertfa pe altarul zeilor" – alaturi de juxtapunerea altor simboluri religioase pagane langa crucea crestina; "Dumnezeu e pretutindeni" – adica in orice religie; "Nu cred, STIU SIGUR" – evident in cartile despre islam, iudaism si budism, confirma cele spuese de noi.
In continuare, prezentarea "obiectiva" a problemelor morale si sociale, micsoreaza autoritatea pozitiei invataurilor etice ortodoxe. De exemplu, fraza privind eutanasia: "… stabilirea unor standarde ar fi un act rational de iubire fata de semenii nostri" poate reprezenta un mesaj subliminal in favoarea eutanasiei.
In opinia noastra, chiar si dintre cei care pretind ca sustin cauza ortodoxa nu reusesc sa exprime deplin un punct de vedere cu adevarat ortodox.
Pentru aceasta subminare a Sfintei Credinte Ortodoxe nu suntem numai ingroziti ci si furiosi, pe drept cuvant.
Inalt Prea Sfintia Voastra cu durere am scris aceste randuri. Vedem ca un duh persuasiv de nepasare predomina in lume, ai carui fructe sunt ingrijoratoarele fenomene enumerate anterior.
Sensibilitatea ortodocsilor cu privire la adevarata credinta se toceste pe zi ce trece, urmand acelasi drum ca si decaderea invataurilor Evanghlice, paralel cu cresterea egoismului si arogantei umane.
Care va fi sfarsitul?
Noi ortodocsii avem nevoie de o trezire spirituala in vederea conditiilor adverse din prezent, cu care ne confruntam, ca sa putem intelege care este voia Domnului, ce e bun si acceptabil si ce e perfect. [… urmeaza incheierea…] Semneaza: TOTI reprezentantii Manastirilor Athonite |
|
|
|
|